Cel mai mare cinematograf român în viaţă, domnul Florin Piersic (74), şi-a anunţat intenţia de a studia psihologia la Iaşi.

Prima mea întrebare a fost, normal, de ce fix la Iaşi. Iar în locul lui Andrei Marga, nu m-aş bucura că Universitatea Babeş-Bolyai, care are o şcoală de psihologie fenomenală, a fost scoasă din ecuaţie. Asta pentru că mişcarea lui Florin Piersic e evident publicitară. În fond, dacă chiar voia să fie student, nu avea decât să dea admitere întâi şi să lase povestea să ajungă în ziare după.

Mihai Goţiu face o comparaţie faină între Piersic şi Neagu Djuvara. Mie întreg momentul mi-a reamintit de o discuţie cu două doamne deloc faimoase, care au terminat acelaşi liceu ca mine, dar în 1959. Am vorbit despre cum era şcoala pe atunci, iar pe primul loc au pus “corectitudinea”. Altfel spus, nu luai notă mare pentru că tata era important şi voia ca loaza să fie premiantă. Astea sunt lucruri care s-au inventat mai târziu, în comunism, şi au înflorit după 1990.

Sunt curios cât de cinstit va fi tratat Florin Piersic la facultate.

Un prim indiciu l-am primit la Cluj. Printre declaraţiile primarului Sorin Apostu referitoare la modernizarea cinematografului Republica s-a strecurat una netaxată de nimeni: “La parter va exista o cafenea administrată de firma lui Florin Piersic, unde acesta se va putea întâlni cu publicul”. Nu ştiam că prinosul de recunoştinţă pentru cariera unui actor include şi un contract cu dedicaţie într-un spaţiu ultra-central cu vad comercial de nota 11 (hm, remember Dorel Vişan & Art Club?), prin urmare l-am întrebat pe primar dacă era cazul să se facă o licitaţie, ceva. Nu e cazul: parteneriat public-privat, contract semnat cu RADEF. Asta deşi clădirea e reabilitată de Primărie. “O să vărs nişte bani şi la primărie, că dacă aţi făcut asta, meritaţi şi nişte bani”, a spus actorul, în glumă, zice Foaia Transilvană.

Ca între prieteni!