Am cedat impulsului postulat de Cristoiu (in vacanta, omul nu mai e om, ci turist, asa ca da fara remuscari banii pe prostii) si mi-am cumparat REBUS. Originalul. Da, mai exista.
Intr-o lume in care toata presa nu mai stie ce sa faca pentru cititori, REBUS e vanzatoarea aia acra pe care o privesti temator, de teama ca nu o sa iti dea toata carnea la care iti da dreptul cartela.
La POSTA REDACTIEI, un domn pe nume Pop se rasteste fara ezitari la cei care indraznesc sa trimita careuri spre publicare. Urla, avand in vedere ca unele reprosuri sunt SCRISE CU MAJUSCULE! Sa nu mai insistati cu seria “Raurile Romaniei”. V-am mai rugat sa va verificati careurile. Nu le mai trimiteti nedactilografiate.
Cand toti incearca sa fie diplomati, unul care vine si zice cateva din
suflet poate fi un hit; temporar, cel putin, pana se prinde lumea cata substanta – sau adevar – are in spate.
Bun, 2 vertical, 9 litere, pictor francez, 1877-…
un fel de aveti onoarea de a ma citi, nu?
p.s. tare pitipoancele din clujeanul! mai tare ca rebusul. 😉
delacroix?
Nu, ca ala o fost un pic mai tarziu. Dar pe aproape :))