Toată lumea ştie că planeta se încălzeşte din cauza acţiunilor omului. Emisiile de dioxid de carbon, urbanizarea excesivă şi tăierea pădurilor sunt câteva dintre cauzele care duc la fenomene meteo extreme (cutremure, tsunami, temperaturi nefireşti) şi la dispariţia a zeci de mii de specii, la topirea gheţarilor şi la un nou potenţial potop prin ridicarea nivelului mărilor.

Sunteţi de acord? De la 1 (fals) la 10 (real), cât de adevărat e ce am spus? De ce?

Tocmai aţi citit o colecţie de clişee pe tema “încălzire globală”, pe care mulţi le acceptăm ca atare pentru că aşa ne sunt servite. Nici măcar cei care lucrează în presă nu stau să gândească de două ori înainte să reproducă şi să răspândească ceea ce au acceptat deja ca fiind common-sense knowledge.

“Ştie toată lumea că…” provoacă o reacţie aproape imediată de acceptare: doar cine vrea să iasă din rând? Povestea încălzirii globale e însă un caz în care utilizarea creierului propriu s-ar putea dovedi o idee eficientă. Pentru că ambele părţi vin cu studii şi analize serioase, ambele discreditează sursa finanţării studiilor adverse. Care e adevărul? Pentru mine, adevărul e că deocamdată nu ştim. Sunt un agnostic al încălzirii globale 🙂

Acest post nu e despre încălzirea globală. Tema în sine e un pretext ca să ne dăm seama câtă lume renunţă să gândească pe cont propriu şi acceptă ca literă de lege orice anunţă o organizaţie simpatică, gen Greenpeace. Doar pentru că au PR bun şi ţeluri nobile nu înseamnă că deţin adevărul absolut. Aşa cum nu îl deţin nici adversarii lor.

Încălzirea globală e doar un pretext ca să ne punem o întrebare: câtă lume mai stă să judece, înainte de a accepta un verdict strict după cât de credibilă şi atrăgătoare e imaginea celui care l-a dat?