Ecaterina Teodoroiu

Am învăţat cu toţii despre ea la şcoală; dar ajunşi la maturitate mai avem poate nişte amintiri vagi. Ecaterina Teodoroiu este prima propunere pentru femeia nr. 1 a României venită din partea unei cititoare a acestui blog; a propus-o Ruxandra Hurezean, care a numit-o “un fel de Ioana D’Arc a României”.

Într-o epocă în care e la modă să negăm eroii propuşi de istoria tradiţională, ne face bine să ne amintim de “eroina României”, cum i se spune prin locurile în care am citit şi eu despre ea. Ecaterina Teodoroiu nu are realizări în ştiinţă sau artă, ci pe frontul curajului; în cel mai propriu mod, pentru că după ce fratele ei a căzut în Primul Război Mondial, Ecaterina Teodoroiu a considerat că e de datoria ei să lupte în locul lui, deşi nu o obliga nimeni să facă acest lucru. A murit la rândul ei, împuşcată în inimă.

Dar înainte de asta, a demonstrat că se poate impune într-un univers complet masculin, nu doar printre bărbaţi, ci într-un sistem conceput şi dus mai departe de bărbaţi, cel al conflictului violent. A reuşit să aibă grad de sublocotenent şi să conducă un pluton, în fruntea căruia şi-a găsit sfârşitul. Prim mormânt i-a fost câmpul de luptă. Mai târziu, trupul a fost mutat în Mausoleul de la Mărăşeşti.

Din perspectiva pe care v-o propun pentru aceste 8 zile dintre 1 şi 8 martie, Ecaterina Teodoroiu se încadrează perfect – este modelul unei femei care a refuzat rolul ei tradiţional. Sunt convins că orice bărbat ar prefera să meargă el pe front decât să îşi trimită soţia sau prietena, dar Ecaterina Teodoroiu rămâne un exemplu de curaj, dârzenie şi rezistenţă care ne pot face să ne gândim de două ori înainte de a mai vorbi de “sexul slab”.

Care sunt modelele voastre? Mai am nevoie de două femei pentru acest serial – propuneţi şi voi publica.