Select Page

România meaO ramură a familiei mele se trage din nordul extrem al Bucovinei. “Nordul extrem” înseamnă că, dacă le-ar fi ezitat un pic mâna celor ce au trasat graniţele României după război, rudele mele de gradul 17 de acolo ar fi avut la plug boi care vorbesc ucraineană.

Poate faptul că de pe pământul nostru de acolo se văd turnuri ale grănicerilor, care ar trebui să fie cu zeci de kilometri mai în nord, înspre Ucraina, m-a făcut să mă simt mereu foarte apropiat şi de Basarabia, o altă regiune răpită. Un ţinut pe care nu l-am văzut niciodată ca oficiala şi îndepărtata, parcă, Republică Moldova. Era un prezentator, la meteo TVR, pe vremuri, care spunea şi de vremea din “Basarabia”. Niciodată “Republica Moldova”. Era doar o rubrică meteo, dar îi eram recunoscător de fiecare dată când îl auzeam (ştie cineva cum îl chema?).


Pentru mine, “Basarabia, pământ românesc” nu e un slogan. Am aflat tot mai multe, în ultimul timp, despre chinul celor care încearcă să obţină cetăţenia părinţilor şi bunicilor lor: dreptul de a fi român. Pentru că, fără tăgadă, e un drept! Furat prin război odinioară şi întreţinut azi prin menţinerea intenţionată a unei zone de conflict, a sărăciei lucii, a lipsei de dezvoltare.

Din confortul Uniunii Europene, nu ne mai aducem oare aminte cum era umilinţa unei cozi la ambasadă pentru a-ţi vedea părinţii care lucrează în străinătate? Acceptăm la Bucureşti guverne care nu fac nimic pentru românii de dincolo de Prut, ba îi şi tratează cu o superioritate care arată o ignoranţă profundă şi o lipsă completă de adevărat spirit naţional, dincolo de orice fals patriotism.

Ultima victimă a unei expulzări produse de acest sistem idiot este Alexandru Vakulovski; al nostru “Ceaicovski”, “Jirinovski” sau cum îl mai strigam când îl chemam la ţigară.

Statul român a dovedit din nou că e o maşinărie oarbă, fără simţire şi logică, administrat de oameni cărora nu le pasă destul ca să ridice nasul din acte şi să gândească. De 20 de ani, nu am avut un Guvern capabil să creeze o procedură rapidă de obţinere a cetăţeniei române de către basarabeni. Şi nu ca o favoare, ci pentru că e dreptul lor!

Dacă nu ne trezim acum, Basarabia nu va mai exista. Hărţile vor arăta o Republica Moldova pe care niciunul dintre noi nu o va mai recunoaşte. Şi, poate, nu ne vom mai recunoaşte nici pe noi…