Select Page

Lipsesc doar două zile din Cluj, dar sunt lucruri de care mi-i dor din prima secundă în care plec. Fie că e vorba despre oameni, locuri, sau experienţe, sunt lucruri pe care nu le poţi lua cu tine oricât de frumoasă ar fi destinaţia.

Îmi place cum strada mea gălăgioasă devine, noaptea, o uliţă de sat. Mai trece câte-un motociclist turbat, poate, dar în rest s-ar putea juca fotbal în drum – e un pustiu care nu aminteşte cu nimic de vacarmul zilei. Noaptea, parcă, strada se îngustează. E un loc cu personalitate; dublă personalitate chiar – de care mi se face cu uşurinţă dor.

Mi se face dor, dacă plec mai mult, de conversaţia neîncetată. De prietenii întâlniţi întâmplător pe aceleaşi terase, de locurile în care dacă intru salut o mulţime de oameni, de replicile care zboară fie pe Twitter (tarifele de roaming sunt o invenţie infernală!) fie peste masa plină cu apă minerală. E prea linişte când nu sunt în Cluj.

De fiecare dată când sunt pe drum îmi fac o listă cu prieteni nevăzuţi de mult, pe care musai să-i întâlnesc la întoarcere – nu ne iese întotdeauna, dar parcă numai gândul la a ne vedea îi aduce mai aproape, atunci când distanţele dintre noi se măresc.

Dacă îmi amintesc cumva şi de bunătăţile de la Coşul Verde, e clar că trebuie să mă întorc rapid în oraş – dacă n-aţi încercat zmeură în miere niciodată, n-aţi trăit! Până să trec pe la ei, nu ştiam că există Cola Bio (yummy!), iar de când magazinul are cofetărie bio cu creaţii ale Andei Călinici, e clar că imediat ce revin în Cluj dau o raită pe-acolo. Prăjituri dulci, cu un miez surprinzător de răcoros, cu note inedite date de trufe sau cine ştie ce nebunii – şi asta doar în cele două feluri pe care le-am testat eu până acum.

Plec din oraş şi-l transform în imaginaţia mea: ştiu unde aş plasa staţii de metrou, cum aş crea parcuri şi pieţe în centru, cum aş schimba faţa neglijată a Someşului. Perspectiva din afara Clujului e întotdeauna revigorantă.

Îmi place la nebunie să călătoresc, dar poate că asta ţine tocmai de faptul că-mi place la nebunie că am unde să mă întorc.