O regulă a oricărui roman poliţist, valabilă şi pe o scenă unde întâlnim un alt fel de criminali, cere să urmărim cine beneficiază de pe urma oricărui gest, ca modalitate de a-i lămuri cauzele şi a arunca lumină în culise. Prin urmare, cui foloseşte moţiunea PSD?

O doză de cinism sănătos spune că un partid nu va face nimic din ceea ce nu îi foloseşte, direct sau indirect, adică pentru un troc sau manevre ulterioare.

Deocamdată însă, conform tuturor sondajelor, PD şi Traian Băsescu sunt marii beneficiari ai moţiunii iniţiate de marii lor duşmani declaraţi. Fiindcă, spre deosebire de rezultatele şovăielnice din 2004, acum PD are 42% din opţiunile electoratului, în timp ce PSD stagnează la 17 procente (cifrele provin dintr-un sondaj IMAS realizat în august). Iar PNG este un beneficiar colateral, cu câteva procente în plus, dar cu posibilitatea de a juca rolul decidentului în caz de scor strâns, prin manevre tipice , până acum, conservatorilor.

Prin urmare, ce primeşte PSD la schimb, pentru a accepta o asemenea reducere a influenţei sale în Parlament? Cu siguranţă, o răsplată există. Fie pentru că Geoană ia în calcul o variantă fără alegeri anticipate – caz în care aceste calcule nu mai intră în discuţie  – fie că PSD se bazează pe o alianţă aparent improbabilă cu partidul prezidenţial.

În ambele variante însă, ori suntem tot mai aproape de o “monstruoasă coaliţie” cu conţinut variabil, ori Geoană are doar rolul de a-i ridica la fileu mingea lui Băsescu, pentru ca PD să aibă peste 50% la final de campanie electorală. Să nu uităm însă că, în ciuda poreclei, preşedintele PSD ştie foarte bine că asemenea servicii se plătesc, deşi uneori recompensele nu se împart cu colegii de partid – ceea ce le-ar putea explica gradul de supărare.