Ce s-au mai înfuriat clujenii, după ce ziarul Blick din Elveţia le-a arătat şi acea parte a oraşului lor pe care nu vor să o vadă! Câtă revoltă pe cei care nu vor să creadă că Clujul este şi altceva decât centrul!
Elveţienii de la Blick ne-au făcut un bine enorm. Ne-au pus în faţă o oglindă, deformată ce-i drept, dar care de data asta a funcţionat drept microscop – ne-a arătat, în detaliu, câinii morţi de pe străzi şi, mult mai grav, copiii care trăiesc în mizerie lângă noi. Doar că noi, urbanii, hipsterii, jurnaliştii, europenii, nu ne întoarcem privirea spre Pata Rât. Cred că mulţi clujeni nici nu o găsesc pe hartă.
Din nou am fost mai interesaţi de “ce cred alţii despre noi” decât de “e adevărat, chiar avem asemenea probleme?”.
Primarul Sorin Apostu, care acum protestează prin a nu merge la un meci de fotbal, spunea cu doar două luni în urmă că oamenii care locuiesc la Pata Rât nu sunt clujeni, că n-au buletine. Sau că au în acte domiciliul prin alte oraşe. Şi gata, cu asta răspunderea lui s-a încheiat! Oamenii aceia au nevoie de ajutor indiferent de buletin, iar dacă aţi lucrat vreodată într-o organizaţie non-profit, ştiţi care e marea problemă a facerii de bine: toţi vor să ajute, dar numai pe cei frumoşi, cuminţi şi devreme acasă.
Azi, articolul din Blick a fost şters. Şi, din păcate, o mulţime de clujeni cred că problema s-a rezolvat, în timp ce acei copii se joacă mai departe lângă câini morţi, a căror duhoare nu răzbate însă până în centru. Încă.
m-am bucurat sa-ti citesc reactia normala si “obiectiva” in legatura cu articolul din Blick, pe care nu am apucat, din pacate, sa-l vad; ai aratat o atitudine civilizata, si nu “devastatoare si ticaloasa”, frustrata precum cea a lui rares bogdan din ziua de cluj sau reactia lui apostu. cunosc bine pata rat-ul si stiu cat de mult se incearca tinerea sub tacere si la marginea vizorului public a tot ceea ce se intampla acolo: faradelegi, santaj, exploatare, morti “accidentale” fara raspunzatori, incalcarea drepturilor omului, pe scurt, toate astea cu buna-stiinta a “domnului” primar si a celorlalte autoritati publice;
de ce nu a reactionat presa locala cand acesta a venit cu propunerea de a muta romii din dallas, strada coastei si de pe cantonului pe terenul fostei gropi de gunoi, deci si mai departe de asa-zisul cluj cosmopolit, oras european? atunci nu a mai fost o masura politica demna de lumea a treia?
ar fi multe de zis despre acest subiect, insa nu este acum momentul; ce ma revolta cel mai tare este felul in care se simt patati la imagine oamenii in costum, pe scaun cu rotile, in birou bine-mersi, cu trabucul intre dinti, cu bani in buzunar de pe urma vanzarii unor subiecte precum groapa de gunoi; oamenii nu sunt gunoaie, meniti sa fie tinuti de o parte; din pacate, cei din pata rat nu sunt organizati, nu au reprezentanti reali si nu pot iesi din mizerie de unii singuri, deocamdata; dar solutii sunt, au fost puse pe tapet de romi scoliti, discutate cu vice-primarul; acum sa vedem ce se mai intampla…
pacat ca nu a aparut in blick si faptul ca romii de acolo recicleaza manual gunoaiele clujenilor civilizati, isi risca viata instinctiv si inconstient pentru o coaja de paine, operatiune care in tarile europene se face cu totul altfel..
sa zica mersi primarul tiganilor din pata rat ca au impiedicat pana acum explozia muntelui de gunoaie ce se revarsa din “fericire” doar pe pajistile verzi din zona, hrana pentru animale si oamenii care traiesc acolo;
Paula, multumesc pentru reactia coerenta si lunga cat o zi de “post” (de blog). ma bucur ca sunt oameni care inteleg, pentru ca uneori riscul unei pozitii cat de cat rationale e sa crezi ca esti singur!
Primul meu impuls a fost sa scriu un post pe nume “Pata Rat sunt eu”. Sa ma mut cu oamenii aia pentru care apa calda e prea scumpa si sa le arat tuturor ca “ei suntem noi”, ca nu vorbim de “altii”, ca e problema noastra.
Manifestarile semi-hitleriste ale autoritatilor locale au incetat sa ma mai mire… in schimb, sper sa vad tot mai putine reactii intolerante din public, dintre clujeni.
Om fi prea optimisti? Posibil, dar prefer sa mor asa decat sa traiesc altfel.
Cine s-a nascut, sau cine a trecut prin ardeal va simti acest parfum.Nu poti cataloga un loc dupa 2-3 poze si descrierea facuta de un ziarist a carui cultura generala se opreste la iesirea din pab-ul unde isi mananca carnatii gretosi si bea lapte de la vaci vopsite in mov.Greseala noastra e ca dupa 1989 nu am stiut sa alegem cei 400 de angajati ai statului care sa ne serveasca, ci am ales cei 400 de angajati ai statului pe care ii slugarim si luna de luna le ingrosam contul din card.Chiar daca stau in Bucuresti, recomand cu caldura vizitarea ardealului, e superb , cum recomand acest lucru si elvetienilor, sigur si-ar schimba parerea. Un punct in minus ziarelor si televiziunilor care au publicat aceasta stire. Nu se merita, nu se da apa la moara, ci se plateste cu aceiasi moneda. Exemplu: 50 de zoofili din elvetia au vizitat o stana din ardeal si nu au plecat pana ce mioarele nu au ramas gestante. La plecare s-au intalnit cu 25 de pedofili care erau deportati……sa fim rezonn