Select Page

Nu-mi vine să cred ce am putut citi azi în Ziua de Cluj: există oameni care se plâng de faptul că cineva – nu se ştie precis cine – le permite ţiganilor să circule cu autobuzul nr. 8. Doamna doctor C.V. îi descrie pe romi aşa:

Zilnic sunt supusă agresiunilor verbale, focarului de boli infecţioase şi mirosurilor de nedrescris ale cetăţenilor de etnie rromă […]

Doamnă, mirosul şi boala n-au etnie. Vă rog locuiţi o lună la Pata Rât, iar noi vă mirosim după. Ce uită doamna doctor – şi alţii ca ea – e că ţiganii ăştia “agresivi verbal” nu stau acolo de plăcere. Unii dintre ei au fost deportaţi de primarul Sorin Apostu. La acel moment, primarul Apostu mi-a zis că degeaba bat toba pe subiectul mutării forţate a ţiganilor de pe Coastei, pentru că dacă s-ar face un sondaj de opinie pe stradă, clujenii l-ar susţine, i-ar zice că e bine că i-a mutat. I-am spus şi cred în continuare că drepturile fundamentale ale omului nu pot fi încălcate după studii de popularitate.

Este înfiorător să citesc aşa ceva:

Aceste personaje care stau în Pată Rât, sunt lăsate de autorităţi să circule cu linia 8, de ce? ce au ele de făcut în centrul oraşului Cluj-Napoca? merg la cerşit, merg la furat, produc tot felul de infracţiuni

Chiar aşa? Ce drept ar avea ţiganii, aceşti oameni second-hand, să umble cu autobuzul? Ce să facă ei în centru?

Dacă doamna doctor ar conduce lumea, am avea un ghetou cu sârmă ghimpată în care să-i ţinem, înconjurat de un şanţ de apărare umplut cu spirt. În cazuri speciale, dacă vreunul ar avea nevoie urgentă în centru, ar putea călători cu un autobuz special, numai cu aprobare scrisă, pe care ar fi obligat să o păstreze în permanenţă asupra lui şi să o arate oricui îl miroase.

În iunie vine la Cluj Festivalul Internaţional de Artă Romani. Îi vom aplauda pe cei de la Taraful Haiducilor, vom chiui cu Danube’s Bank şi vom dansa cu Mitsoura. Vom citi în ziare că la Cluj vin trupa preferată a lui Johnny Depp şi muzicienii care au cântat cu Madonna şi ne vom lăuda cu oraşul nostru multicultural, în timp ce, la Pata Rât, o mână de ţigani vor continua să miroasă a uitare.