Să-ţi croieşti un drum în lume, azi, te obligă să dai tot ce poţi. E enorm de important să poţi face uneori o pauză, în care să uiţi de probleme. Nu ţi-ar plăcea să evadezi? Uneori vrei să mergi undeva unde toată lumea îţi ştie numele şi se bucură să te vadă.

Vă place? Staţi liniştiţi, n-am început brusc să scriu bine. Sunt versurile – respectiv, traducerea lor liberă – de pe genericul serialului Cheers, un serial care a început “pe vremea mea” şi s-a încheiat pe când proprietarul Funky Bar era probabil prin clasa a doua.

Pentru că de Funky Bar vorbim azi. Nu că aş fi cel mai fidel client sau că aş sta pe acolo ca tapetu’, dar adevărul e că nu s-a întâmplat încă să mă duc în Funky şi să nu mă simt bine, iar cum pentru mine contează oamenii, nu spaţiile în sine, postul ăsta e un mulţam fain pentru cei care într-un an de Funky Bar au creat un loc unde m-am simţit cu adevărat ca în “Cheers”: echipă, clienţi, prieteni.

Nu ştiu ce face un loc să “ticăie”. Să fie mai mult decât decoruri, să aibă atmosferă, să devină un loc “unde vrei să fii” (a nu se confunda cu “unde tre să fii” şi “unde tre să fii văzut”, care-s dintr-un alt film, şi ăla prost). Dar Funky Bar ăsta, care pentru mine e la dracu-n praznicul Hasdeului prin care n-am drum niciodată să mă-mpiedic pe-acolo din greşeală, e un asemenea loc.

Aniversarea a fost sâmbătă – dar cred că ştie Cătă de ce scriu azi, luni. Îţi ţin pumnii 😀 şi un Cheers pentru voi toţi, cu scuzele de rigoare că bag aşa chestie demodată la înaintare. Da’ hai că-i faină piesa!

http://www.youtube.com/watch?v=h1irjgfMC3A