Ar putea fi mărci înregistrate în domeniul aviației: ceața de Cluj și pista aeroportului, despre care un pilot spunea că nu e chiar așa de rea – el a mai zburat și prin Africa, la noi e chiar ok. Comparativ.

Tocmai m-am trezit și mi s-a confirmat ce bănuiam aseară: zborul meu de azi spre București va pleca de la Târgu Mureș, așteaptă niște autocare să ne ducă acolo. Nu știu când ajung și, respectiv, dacă ajung la timp pentru evenimentul la care mă duc, dar nu sunt nici primul nici ultimul pasager care pățește asta.

De altfel, n-am cum să fiu ultimul. De câțiva ani, în aeroport s-au făcut investiții masive, doar clădirea a costat milioane de euro. Nu există însă aparatura care ar asigura însă un grad mult mai mare de independență față de condițiile meteo capricioase ale Clujului. Zilele în care aeroportul stă închis din cauza ceții nu se contabilizează ca nereușite în contul cuiva – „așa s-a întâmplat, nu putem controla vremea!”.

În realitate, există multe posibilități – tehnice – de a rezolva situația asta. Nu are rost să vă explic, e mai simplu să vedeți. A apărut zilele trecute pe net un film, cu o aterizare pe ceață la Londra, pus chiar de un pilot. A dispărut între timp, dar am găsit unul mai vechi: de data asta, e Zurich. O să vă uitați la un ecran alb, un minut, până când piloții așează perfect avionul pe pistă pentru că citesc instrumentele de bord, care comunică cu sistemul automat de la sol.

Se poate, dar la Cluj nu. Aici a fost mai importantă aerogara – spațiul acela lucios în care ni se vinde sucul la doză cu 10 lei.

Mă duc la autobuz, să zbor puțin. Ne auzim după.