Ieri am aflat de la o colegă că, la şcoală, i-a învăţat că e corect să scrii ski. În română.
Şi mi-am amintit de profesorii mei, la ale căror materii eu corectam extemporalele şi dădeam note; de blonda de la literatură universală, care nu ştia pronunţa Stendhal; de un prieten aflat în liceu care mi-a zis săptămâna trecută că la spaniolă îi lasă liberi, pentru că profa n-are chef să predea şi a spus asta în faţa clasei.
Oamenii ăştia nu eşuează doar în a preda cunoştinţe – astea se pot recupera. Aceşti oameni sunt modele!
Astăzi, e foarte plauzibil, cu sau fără reformă, ca materia pe care o înveţi în anul I să fie expirată în momentul în care ai diploma de licenţă. Pentru că tehnologia schimbă mult mai multe decât domeniul IT, iar ceea ce un specialist într-un domeniu, oricare ar fi el, trebuie să ştie, evoluează tot timpul. Prin urmare, de ce mai predăm cunoştinţe?
M-aş aştepta ca şcoala să sistematizeze şi să mă înveţe să înveţ. Să nu ies din şcoală enciclopedie cu termen de expirare, ci cu o colecţie de abilităţi. Să ştiu să mă descurc într-o situaţie nouă. Să ştiu să rezolv o problemă, indiferent de genul ei. În faţa unei dileme, să ştiu de unde să încep munca. Să înţeleg.
Ştie cineva unde sunt aceşti profesori?
Ar putea face asta orice profesor, insa indata ce ajung in functii continua sa predea aceeasi materie. E mai usor pentru ei, nu isi bat atata capul.
Ca sa dau un exemplu, multe generatii inaintea mea invatau in liceu la romana aceeasi materie din aceeasi carte din care am invatat si eu. Acum, toti cei care trec prin acel liceu invata aceeasi materie la romana.
Ca sa raspund la intrebare, as zice ca acei profesori sunt oriunde, insa nu acolo unde ar trebui sa fie…
Din păcate, la română nu te învaţă să scrii, în primul rând. Degeaba faci comentarii literare, copiate din cărţi de specialitate, dacă pentru ei reforma înseamnă că schimbă din ce cărţi trebuie să copiezi.
Dar nu ţin minte să mă fi învăţat în liceu cum se scrie un eseu (nu compunere cu introducere, cuprins şi încheiere), cum să ştii face o cerere s-a expediat într-o lecţie, iar competenţe de analiză a unui text… numai pentru cine voia neapărat.
Eu, cel puţin, am avut norocul unor profesori care erau ei înşişi modele, ca oameni.
Din pacate ai dreptate. Nici eu nu imi amintesc sa fi avut un profesor care sa ma invete ceva concret. Cu exceptia celui de matematica, materie de care nu mai vreau sa imi amintesc 🙂
Poate am fost putin mai norocoasa decit voi 🙂 Am avut si profesori de la care am invatat ceva. Poate pentru ca am facut scoala intr-un oras mic, unde exista sentimentul de competitie si intre elevi, dar si intre profesori? Poate pentru ca am prins anii aia comunisti in care nimeni nu indraznea sa nu isi faca treaba – “nu am chef sa predau” era de domeniul SF-ului, pe atunci …Poate pentru ca am avut bafta sa cunosc oameni deosebiti aflati la catedra, care iubeau meseria de DASCAL si se identificau cu ea? Poate pentru toate astea si altele … dar va pot spune unde sint profesorii mei, cei care au contat, unde sint acuma: unii au murit, altii sint la pensie sau mai au citiva ani pina la a trage linie. Si tot acolo au ramas, in Petrosani. Cind am venit la Universitate, in Cluj, am mai cunoscut vreo 2 sau 3 astfel de profesori (si asta trecind prin doua facultati). Deci, Andrei draga, profesorii aia pe care ti-i doresti tu … sint putin pe cale de disparitie … As putea sa iti prezint vreo 3, din care 2 sint in Petrosani (una e mama 🙂 )… facem un drum? 😀