Unul din subiectele discutate, astăzi, în şedinţa de dimineaţă de la radio, a fost adaptarea programului pentru ziua de vineri, declarată zi de doliu naţional în memoria Patriarhului Teoctist (imagini pentru cine vrea pe fotoblog.ro). Conform legii, postul public de radio – inclusiv studiourile teritoriale, cum e Radio Cluj – trebuie să aibă un program mai sobru. Asta va implica schimbări de la nivel de muzică până la conţinutul emisiunilor. Aşadar, probleme de manifestare publică. Dar pentru mine, bilanţul activităţii patriarhului se va face altfel: după numărul de români care vor simţi acest doliu în suflete.

Dispariţia PF Teoctist a fost întoarsă pe toată părţile: viitorul
bisericii, viaţa controversată, interviuri până în pânzele albe cu
medicul – "cum v-aţi simţit când v-a murit pacientul, Patriarhul
Teoctist?". Ghiciţi răspunsul.

Doar că religia e o experienţă un pic mai intimă şi mai profundă
decât ni se arată acuma, prin talk-show-uri şi bancuri cu părintele
Demoliţie™.
Religia e între tine şi Dumnezeu, de unde şi gradul de încredere în
Biserică din sondaje. Pe când specialiştii vorbesc de ecumenism vs.
atitudini conservatoare, eu mă uit spre preoţii ortodocşi care iau bani
fără chitanţe când sfinţesc casa şi în alte câteva ocazii, la cei care
mai bine ţin închisă o veche biserică din sat decât să o retrocedeze
spre catolici, la cei care predică în cătune de munte din pasiune şi
credinţă adevărată, la cei care scot bani din piatră seacă pentru a
ridica lăcaşe de cult.

Ei sunt Biserica Ortodoxă. Dar, uimitor, ei nu îşi aleg singuri liderul.

Nu, patriarhul va fi ales de un organism din care fac parte foarte
mulţi laici, într-o distribuţie uimitoare. Dacă tot ni se explică,
zilele astea, când de esenţială e ortodoxia (deci nu creştinismul, doar
o parte a lui!) pentru neam şi ţară, e oarecum firesc ca viitorul
Patriarh să fie ales şi de oameni curaţi ca lacrima şi de un informator
al securităţii şi un cercetat penal, plus alte câteva exemplare
similare. Ca să fie eşantionul reprezentativ.