Imaginaţi-vă că sunteţi pe scenă. În faţa voastră e întunericul sălii – nu vedeţi nimic, dar toată lumea vă vede. Iar apoi, într-o clipă de dialog, se aprind luminile discrete lojelor – sala teatrului se vede ca o constelaţie ciudat de simetrică şi începi să bănuieşti contururile sutelor de oameni din public. E o imagine pe care am trăit-o în seara asta şi pe care nu o să o uit prea repede.

Am urcat pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional din Cluj, ca să prezint împreună cu Irina Gaşpar deschiderea festivalului Eco Art. Oaspeţii au fost întâmpinaţi, pe scările teatrului, de un covor verde – gazon natural – iar noi pe scenă am fost tot desculţi, în iarbă.

Nu pot să vă spun în câte feluri a ieşit bine seara. După ce că au lucrat la organizare şi n-au dormit de-o săptămână :D, cei din trupa OM şi-au lansat primul lor album, The Journey; Ionuţ Mangu, Ioan Onişor, împreună cu Cătălin Pop şi Tudor Bilţ de la Keep Away, au făcut show (ah, Mangu, să-l vedeţi descălţându-se şi folosind stativul microfonului “rock style”); trupa de teatru Wind of Change a trecut de bariere lingvistice cu piesa “Pământ”, iar Atmasfera… a declanşat petrecerea!

După câteva ore în care am simţit firul ierbii sub picioare şi adrenalina dată de public în sânge, nu mai îmi venea să mă încalţ la loc. Ar fi însemnat o prea bruscă revenire în cotidian – dar mi-am amintit că mai avem o şansă. Sâmbătă şi duminică sunt încă două zile de Eco Art – vă aştept în zona casei Matei pentru un Târg Bio cu bunătăţi naturale. Iar de luni încolo, sper să ducem cu noi cât mai mult din spiritul numit Eco Art. Pe mine m-au convins 🙂