Haters must hate, ştii? Chiar nu mă aştept să trăim într-o lume frumos colorată în care toţi se iubesc, iar leul şi mielul se mângâie sub cerul plin de curcubee, ca pe coperta unei reviste despre lumea de apoi. Sunt oameni pe care îi iubeşti, persoane care îţi plac, sunt alţii care îţi sunt perfect indiferenţi şi cred că avem fiecare câţiva pe care am vrea să-i vedem cât mai rar înspre deloc.

Pe de altă parte, să urăşti pe cineva atât de tare încât să scuipi venin şi să încerci să bagi strâmbe ani la rând iese pentru mine din categoria lui “normal”. Mai degrabă, devine haios 😀 Pentru că vorbeşte despre tine, nu despre omul ăla!

Nimic nu mi se pare mai ridicol decât cineva care, supărat nevoie mare, caută ani întregi modalităţi de răzbunare. Mizerii mici: o şoaptă mai mult sau mai puţin publică, o insinuare, mai o cheie pe maşină, comentarii – fiecăruia după puteri.

Normal că nu vrei să mai lucrezi cu unii sau să-i vezi pe alţii, logic că ne înconjurăm de oameni care ne plac, dar după ce ne construim un astfel de univers al nostru, unul în care ne simţim bine, de ce să ne mai aducem acolo şi scânteile vechilor antipatii? Dacă pentru faze petrecute cu ani în urmă mai ai vreun colţişor de ură sinceră pentru oareşcine, am o veste proastă: omul ăla are chirie gratis la tine în cap. Dacă nu pierzi niciun prilej de a face mişto de cineva*, înseamnă că te gândeşti cam des la persoana respectivă… iar asta nu e în niciun caz o victorie pentru tine.

Pentru ceilalţi însă, poţi fi un bun prilej de distracţie.

 

* Prezenta oferta nu îi include pe Iri şi Moni. Oferta nu este deschisă profesioniştilor din stand-up comedy. Supusă unor termeni şi condiţi.