Vacanţa asta plimbăreaţă m-a convins, mai mult ca niciodată, că un concediu adevărat nu are legătură cu locurile, ci cu oamenii. Oamenii sunt adevăratul meu catalist. Pentru a scrie, pentru a veni cu idei, pentru a trăi fericit, pentru a trece peste orice – toate astea înseamnă în primul rând că, deşi mi-i bine la mine pe insulă, voi păstra întotdeauna porţile deschise.

Plimbările din vara asta mi-au arătat, mai tare ca niciodată, că şi oglinzile interne funcţionează mai bine când schimbi decorul. Se pare că n-am ajuns la înţelepciunea chinezului bătrân care cunoaşte tot universul stând sub copacul lui. Pentru mine mai e nevoie încă de călătorii fizice pentru a le parcurge şi pe cele interioare.

Aşa că primul lucru pe care trebuie să îl fac, odată revenit aici, nu e să spun poveşti de acolo. Ci să le mulţumesc tuturor prietenilor care de-o lună încoace mi-au arătat că există, care au fost cu mine într-o perioadă mizerabilă, ale căror zâmbete m-au făcut să uit interiorul spitalelor româneşti, cu al căror sprijin am dus la capăt curăţenia pe care o începusem de ceva timp.

I’m back, încă nu e perfect dar lucrăm la asta şi de-acu’ pot să spun: alors on dance!