Tot mai mult, atunci când vorbesc cu prieteni din offline, trebuie să mă cenzurez. Prietenii ăştia sunt oameni care nu încep şi termină ziua pe 9gag la cafea şi nici nu stau permanent pe Twitter sau Facebook (că pe Google+ cred că nici Google nu stă prea mult). Ei sunt oamenii care vin din când în când pe acest blog şi sunt cei care vor comenta la acest articol în ianuarie, pentru că citesc totul odată la două săptămâni.
Ei bine, e tot mai greu să vorbesc cu ei. Pentru că dacă ei îmi spun că au făcut o prăjitură bună, trebuie să mă abţin din a răspunde “eat ALL the cake!”. Dacă la final le spun “me gusta”, se vor întreba de ce vorbesc spaniolă. Nu vor înţelege cine sunt trolii de la Căpâlna (şi nici ce-s ăia troli dacă nu vorbim de Harry Potter) și nici la ce face aluzie titlul acestui post…
Începem să avem un vocabular tot mai standard așa între noi, chiar și atunci când vine vorba de umor… ceea ce îmi aduce aminte de un banc cu nebuni.
În vizită la un azil, un tip vede că nebunii stau în cerc și tot zic cifre: 4, 33, 71. Cum zice unul o cifră, cum toată lumea râde. Ăsta, mască, întreabă care-i faza, și un nebun explică: noi știm deja toate bancurile în ordine și trebuie doar să zicem cifra bancului, toți ni-l amintim și râdem. Încântat, vrea și vizitatorul nostru să încerce și zice: dooșpatru.
Nu râde nimeni.
Supărat nițel, omul întreabă dacă bancul nr. 24 nu e funny. Și îi zic nebunii: ba da, bă, e haios, da’ așa prost l-ai zis…
Mno, toți bloggerii care se recunosc să ridice mâna!
Fără absolut nicio legătură:
http://www.youtube.com/watch?v=8-0J4SHJdvY