E foarte tare că de o săptămână încoace mă întreabă o groază de lume când mai scriem pe Mironeț. De 1 aprilie, am anunțat că închid blogul și mă mut acolo. Cei care mă știu de știrist serios au luat poanta și au pus-o sub pernă să o viseze noaptea și de atunci mă tot întreabă dacă chiar am glumit.
Da, am cumpărat domeniu, am pus un WordPress, am făcut un filmuleț. Am lăsat însă și câteva indicii: dacă Miro și cu mine vom scrie în același loc (și tot mai multă lume pare să ne încurajeze în direcția asta), vă asigurăm că nu va fi sub sloganul „We make beautiful music together” sau ceva similar de lemnos. Lipsa linkurilor de recomandare pe rețele sociale de pe blogul comun ar fi trebui să spună ceva, dar pe alea le-a adăugat între timp un îngeraș.
Văd că poanta asta a avut mai mult succes decât anticipam, așa că… ne păstrăm opțiunile deschise (chiar dacă hostingul s-ar putea închide).
Știți faza cea mai tare? Înainte să punem filmulețul, erau trei articole, semnate de Mirona, de mine și de motanul meu. Ăla cu motanul avea cele mai multe citiri.
Păi?!