Un om cu mult umor, un showman desăvârșit și un actor foarte bun, Allan Pease e mai mult decât atât pentru că, în spatele sfaturilor lui despre limbajul non-verbal, despre arta conversației și despre cum să ai succes folosind asemenea instrumente stau ani întregi de cercetări științifice, studii de laborator și interviuri realizate în lumea întreagă.

Allan Pease e, în primul rând, dovada faptului că informația științifică nu trebuie să fie plicitisitoare, ci de-a dreptul sursă de entertainment, iar conferința lui de la Cluj (sau, să zic, spectacolul?!), a fost o dovadă vie. Cele trei săli de conferință de la Grand Hotel Italia s-au unit într-una singură, cu peste 700 de oameni veniți să îl vadă și să-l asculte pe Allan Pease, la evenimentul „How to be a people magnet”.

Allan Pease și-a tatuat pe… spate, sa zicem, data pana la care si-a propus ca va trai si va fi sanatos: ziua in care implineste 90 de ani, in 2040. Pana acum, a invins cancerul.

Informațiile pe care Allan Pease le-a transmis sunt, de multe ori, cele pe care le poți găsi deja în cărțile lui sau în filmele pe care le publică gratuit pe internet. De ce atunci să dai bani pentru o conferință sau, așa cum fac tot felul de președinți și directori, să dai mii de euro pentru sesiuni private?

Pentru că e o diferență de la cer la pământ între a deține o informație și a aplica cunoașterea în practică. O întâlnire cu Allan Pease te face să vezi demonstrații practice, să te convingi că acele lucruri funcționează, să începi să le aplici în viața de zi cu zi.

Allan Pease a vorbit despre modul în care gesturile ne trădează – comunică ceea ce n-am vrea să se știe despre noi -, dar și despre cum le putem folosi ca să-i citim sau convingem pe alții. A vorbit despre diferențele între cum comunică bărbații și femeile, despre lucrurile care pot duce la divorț dacă nu le dăm importanță 🙂 A vorbit despre folosirea tuturor acestor informații în afaceri – atunci când vindem sau vrem să convingem pe cineva.

Nu pot rezuma o zi întreagă de conferință, dar câteva exemple sunt grăitoare:

1. Importanța unor gesturi mărunte

Imaginați-vă cum ar fi arătat Hitler dacă ar fi executat salutul lui specific, furat de la romani, cu palma în sus. Adolf, ai un cocktail pe platoul ăla? Iar atunci când vreți să convingeți, nu să dominați, explicați și gesticulați doar cu palmele în sus, altfel veți fi perceput ca dând ordine.

2. Bărbații și telecomanda, femeile și pantofii

El vine acasă și butonează telecomanda? Lasă-l în pace. Aparent, e o activitate care n-are legătură cu tehnologia (băștinașii din Botswana se uită în foc), dar care ajută la regenerarea nivelului de testosteron. Fetelor, dacă ne vreți în formă… 😀

Ea întreabă ce pantofi să poarte la o rochie? Uită-te la ea, zâmbește-i și spune-i că arată superb. Nu vrea cu adevărat să-i alegi tu pantofii, vrea să știe că îți place cum arată (da, știm că i-ai mai spus-o de un milion de ori).

3. „Oglindirea” e esențială în comunicare

Știți cum tot explic eu că a comunica înseamnă „a avea ceva în comun”? Lucrul ăsta e în mod evident în limbajul corpului: alături de oameni care ne plac, mergem în ritm; uneori ne sincronizăm gesturile și posturile. Faceți intenționat asta atunci când vreți să generați încredere și să convingeți – pare exagerat, dar e ceva ce funcționează și convinge instinctiv (în „Mentalistul” e o scenă foarte faină când protagonistul identifică un psihopat după modul în care nu copiază semnale evidente – oamenii normal oglindesc limbajul altora din instinct).

Ne facem o prima impresie despre altii in cateva secunde – a demonstrat-o si un exercitiu, in fata salii. Salutari bancherului 🙂

Bonus: Fă o obișnuință din a citi limbajul gesturilor folosit de alții și controlează-l pe al tău. 

Allan n-a zis-o explicit, dar pentru mine e evident: degeaba înveți lucruri pe care nu le aplici. Nu poți oglindi intențional gestica altuia dacă nu o observi. Modul în care un om stă spune multe despre relația cu tine; încearcă să spargi posturile închise, gen „mâini încrucișate” peste piept – nu e complicat deloc, uneori ajunge să-i ceri un pix și apoi poți începe discuția adevărată.

Pentru că mi-ar trebui un blog separat ca să discut toate lucrurile învățate de la Allan, voi mai reveni probabil pe tema asta; limbajul gesturilor și metalimbajul sunt pasiuni vechi pentru mine și întâlnirea cu Pease a confirmat importanța folosirii lor.

Deocamdată, le mulțumesc organizatorilor pentru invitație și pentru modul excelent în care au știu comunica și colabora cu bloggerii – e un exemplu de bună practică, din punctul meu de vedere – și mai ales pentru că adus la Cluj un om precum Allan Pease.