Să folosești cuvântul ”tradiție” și Halloween în aceeași propoziție, în România, e lipsit de orice sens. Dar tradiții ale perioadei ăsteia frumoase de toamnă am; și de ele vă spun cu plăcere. Am trecut la ora de iarnă și asta înseamnă că duminică am trăit 25 de ore. Pentru mine, e important cu cine le petrec; „ziua cea mai lungă” e un simbol al modului în care alegem să ne petrecem timpul.

Așa că, la fel ca anul trecut, am ratat petrecerile de Halloween și Sărbătoarea Recoltei. În schimb, am stat la povești și la degustare de home made tzuica cu prietenul meu cel mai bun pe care, și așa, îl văd ca pe salariu: rar și pentru scurt timp. Sâmbătă-seara-spre-duminică-dimineața ne-am făcut timp de o poveste ca pe vremuri – că doar aveam TIMP mai mult ca în oricare zi.

Da, a fost bună pălinca. Şi începutul de duminică din grădină, pe un soare absolut superb.

Duminică seara, o cină în familie. Chiar și în familia mea de astronăuci se poate așa ceva. Ca să vă faceți o idee, ai mei nu știau nimic de campania cu Muzeul Farmaciei și, cum nu au treabă cu Twitterul, habar n-aveau pe ce lume mai trăiesc. Duminică am avut TIMP să recuperăm.

De-a lungul TIMPULUI, mi-am dorit mai mult TIMP să pot dormi, să mă joc cu nepoatele care cresc tot mai mari, să am TIMP de prieteni, să pot lucra mai mult la câte un proiect drag (rar, dar se întâmplă), să învăţ germană, să am TIMP ca pur şi simplu să nu fac nimic cu el.

Sunt curios – dacă fiecare zi ar avea o oră în plus, ce aţi face cu ea?