Pentru că e plină lumea de specialişti şi de Monica Tatoiu, am întrebat-o despre situaţia din Japonia pe o tânără care locuieşte la Cluj de patru ani. Ayako Hoshina nu mai îşi aminteşte prin câte cutremure a trecut (sunt ceva normal) şi e de destulă vreme la noi ca să vadă spectacolul anual al inundaţiilor televizate.
“În România oamenii sunt mai emotivi. La inundaţii am văzut la televizor oameni care plâng foarte mult, de parcă a venit sfârşitul lumii şi gata, nu mai pot face nimic”
Comparaţi asta cu răspunsul la întrebarea “Ce simţi în timpul unui cutremur puternic, ce reacţie ai?”:
“La început ţi-e teamă pentru că nu ai idee cât o să dureze, dar ştii ce ai de făcut. În timpul cutremurului, în primul rând te adăposteşti, iar apoi te gândeşti dacă trebuie sau nu să evacuezi clădirea. Când se opreşte, următorul pas e să eviţi distrugerile secundare şi ce va trebui reconstruit”
Cam asta e diferenţa între România şi Japonia.