Din timpul pe care îl petreci ca să scrii un text, dedică 50% titlului și primului paragraf. Deși primul paragraf e hotărâtor în decizia altora de a-ți citi textul, e și locul în care se petrec cele mai multe greșeli de începător – nu contează dacă scrii un post pe blog, articol în ziar, comunicat de presă sau o scrisoare de dragoste.
În anii pe care i-am petrecut ca editor în presă (de la ziarul școlii am avansat mai apoi la cotidiene de mai mare tiraj), am învățat cât de important e să dai o informație valoroasă încă din prima clipă (pentru detalii, vezi mai sus). În radio, chestia asta e foarte valoroasă pentru că dacă ai pierdut ascultătorul în prima frază, schimbă postul, nu doar articolul. Pe bloguri, cu miile de articole publicate zilnic, cu atât mai mult!
Dar azi vreau să mă concentrez pe modurile în care să NU începi un text. Număr 5 pe care le credeam pierdute în compuneri școlare, deși în realitate le descopăr zilnic în ziare și pe bloguri…
Cum să nu începi NICIODATĂ un text:
1. „Dragostea este un sentiment care…”. Puteți înlocui cu orice („marțea e o zi când…”). E o formulare pasivă, un clișeu care nu spune nimic, plus, să fim serioși: nimeni nu te crede că defineşti un concept larg aşa precis din prima, cu excepţia cazului în care zici un truism.
2. „Toamna se numără…”, „Se spune că marțea are trei ceasuri rele…”. Clișee în stare pură, nefiltrată.
3. „Nu știu alții cum sunt, dar eu…” – pe lângă că e folosit și răs-folosit, nu e o idee bună să-i spui cititorului tău că nu-l cunoști, iar apoi să vorbești despre tine.
4. „După cum probabil știți / bine știți, …”. Serios? Dacă e ceva ce deja știu, de ce mi-aș mai bate capul să citesc ce scrii tu?
5. Excesul de originalitate păcătuiește și el. Da, am văzut texte care începeau cu ceva de genul „Zbang! Acesta a fost sunetul scos de avionul care s-a prăbușit…”
Io zic să vă abțineți.