19th Ave New York, NY 95822, USA

Vrei să fim prieteni? Regulile mele pentru social networks

Unii au mii de prieteni pe Facebook, alţii doar câţiva zeci de oameni cunoscuţi personal. Unii dau follow cu găleata, alţii sunt foarte reţinuţi. Când am început să scriu pe blog, eram foarte precaut şi reţinut în a împărtăşi orice informaţie personală. În lumea virtual-socială, am descoperit că parcă nu-i aşa rău să laşi lumea să te cunoască – poate ai parte de surprize plăcute!

În acelaşi timp, am câteva reguli care mi-au făcut viaţa foarte uşoară. De ce le scriu aici? Ca un exemplu; o fi bun sau rău, dar un lucru e sigur: pentru mine funcţionează. Mai ales odată cu noile schimbări ale Facebook (nu mai poți păstra profilul privat, ca să nu apară în căutări), cred că e bine de știut că nu orice trebuie publicat oriunde pe Internet.

 

FACEBOOK. Nu vor exista acolo informaţii teribil de personale, cel puţin nu din punctul meu de vedere, aşa că dau Accept tuturor celor care îmi dau Add, dacă au cel puţin poză de profil şi un nume, nu ceva gen „Trolu Lingurică”.

Da, mă împrietenesc şi cu firmele față de care am un minim interes (e mişto să vezi că îmi cere prietenia „Judetul Cluj” şi „Reglementare lobby”), măcar că poate într-o zi o să le pot scriu să le zic ce nu fac bine şi să le ofer consultanţă la făcut pagini 🙂

Facebook înseamnă pentru mine audienţă, deci cu cât mai mulţi, cu atât mai faină petrecerea!

 

TWITTER. Dacă pe Facebook sunt în postura vorbitorului faţă cu audienţa, pe Twitter sunt ascultător. Mă interesează ce spun alţii şi vreau să văd o conversaţie relevantă, nu zeci de replici cu subiect necunoscut. Prin urmare, sunt foarte atent la Follow şi prefer să cresc încet numărul de oameni, chiar dacă asta înseamnă mai puțin următori (unii dau follow în masă în speranța de a primi follow înapoi, dar prefer să mă urmărească oameni interesați de ce scriu).

Pe Twitter vreau să am capacitatea şi timpul de a chiar urmări timeline-ul. Subiectiv, dar selectiv.

 

FOURSQUARE. Eee, aici e aici – chiar nu cred că trebuie să ştie tot Internetul unde sunt şi pe unde beau citesc. Prin urmare, mulţumesc de intenţie celor 145 de pending friends, dar dacă nu am băut niciodată o bere împreună, nu ne vom împrieteni pe Foursquare. E locul relațiilor personale: dacă am făcut afaceri împreună, nu înseamnă neapărat că trebuie să știe fiecare unde e celălalt.

Însă, dacă am schimbat vreodată două vorbe şi ne învârtim prin aceleaşi cercuri personale, atunci de-al meu eşti: utilitatea lui Foursquare pentru mine e să văd pe unde e lumea, iar distracţia adevărată e între prieteni, nu?

Related Posts

Leave a comment