Visul lui Adalbert? Firește!

Mi-am întrebat părinții: voi erați născuți în comunism, de unde știați că nu e bine? Dacă așa ați fost învățați de mici, dacă doar asta ați avut, ce v-a făcut brusc ca în 1989 să fiți ferm convinși că nu se mai poate? Răspunsul lor a fost în ton cu ceea ce am văzut în filmul „Visul lui Adalbert”, pe care vi-l recomand la Comedy Cluj: comunismul românesc a fost o farsă.

În anii ’80, departe de ororile de după instalarea regimului, comunismul devenise o comedie în care toți își jucau rolurile, dar în care nu mai credea nimeni. Corul întreprinderii cânta slavă partidului la serbări, iar dacă n-aveai chef să îți faci treaba scăpai cu autocritică la ședință.

Asta se vede foarte bine în „Visul lui Adalbert”. Specific, e povestea tovarășului Iulian, lucrător la Protecţia Muncii într-o întreprindere socialistă, dar cu vise de mare regizor. Filmul realizează un decupaj de scene dintr-o zi a anului 1986, dar din episoadele de „viaţă mică” reiese foarte bine atmosfera epocii: oamenii care „se descurcă”, pilele și relațiile, Daciile care nu pornesc, pusul bine cu șefii, importanța unui aparat video și neglijența generală pentru ceea ce e al tuturor și, prin urmare, a nimănui.

Prin urmare, „Visul lui Adalbert” e un film din comunism, dar nu despre comunism. Unul firesc. E un film în care se înjură… dar firesc, fără ca înjurăturile să fie un scop în sine sau să sară în ochi. E un film realizat pe alocuri „bâțâind camera” (în termenii de specialitate ai regizorului Gabriel Achim)… dar fără ca asta să devină deranjant, ca în alte pelicule cu pretenții.

Pe scurt, e un film care ratează toate păcatele filmelor românești și reușește să își spună povestea frumos. Poveste pe care vă las să o descoperiți, pentru că ar fi păcat să v-o povestesc. Dar insist: nu vă lăsați înșelați de mantaua comunismului. Oamenii ăia de la Protecția Muncii sunt mai actuali decât credeți

Cu ani în urmă, dacă mă chema cineva să văd un film românesc, mă pregăteam să sufăr în linişte. Astăzi, mă duc aşteptându-mă la lucruri bune; iar aseară la Comedy Cluj filmul „Visul lui Adalbert” mi-a confirmat așteptările.