Unde ai fost?!!

Telefonul sună insistent.

– Unde eşti? Ce faci? Eşti bine?
– Hm? În oraş… s-a întâmplat ceva?
– Ai zis că mă suni.
– Când ajung acasă. Sunt în oraș încă.
– Păi ești în oraș de trei zile! Nici pe blog n-ai mai scris, am crezut că ai murit!

Dap, așa e. Am plecat de acasă acum vreo trei zile și am rugat un vecin să îmi ude pisica și să hrănească florile. I-am explicat ce să facă dacă curge iar toată apa din centrală la 4 dimineaţa, unde poate da de mine dacă îmi vine vreun aviz de încorporare, mi-am luat inima în dinţi şi am plecat.

Ştiam că a venit din nou acel moment de care mă izbesc odată la câteva luni şi de care mi-i tot mai groază. Nu pot să îl evit, dar de fiecare dată parcă mi-i tot mai greu să duc misiunea la capăt.

Aşa că am lăsat în spate casa, serviciul şi familia şi am plecat. La supermarket, să aleg o periuţă de dinţi.

Pentru dinți, pentru dinți și gingii sau pentru toată gura? Cu perii drepte sau înclinate la 15 grade pentru o acoperire eficientă a suprafeței din spate a dinților? Să iau cele cu fir normal sau din cele care au și câțiva peri de plastic mai groși care fac masaj la gingie? Cu perii egali sau cu perii din vârf mai lungi ca unghia de la degetul mic al unui manelist? Să investesc într-un mâner „easy-grip”? Oare perii trebuie să fie rotunzi sau ovali? Sau să aleg o combinație a tuturor celor de mai sus?

Am scăpat cu viață numai și numai pentru că în supermarket este mâncare și băutură, ca să nu expiri prin deces până alegi unul din cele 3 milioane de modele de la raionul „energie irosită pentru producerea a țșpe variante din același crap”.

Am revenit acasă și stau totuși să mă întreb: oare trebuia să iau „soft-touch”?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *