Tentativă de reconciliere post 15 martie

N-aveam de gând să tratez subiectul „15 martie” şi cu atât mai puţin să discut despre asta în matinal. M-am enervat însă citind ziarele din 16. În centrul Clujului au fost două manifestaţii paşnice, în zile diferite, cu mesaje controversate, dar în limitele libertăţii de exprimare. Poliţia a sancţionat un derapaj fascist şi atât. În presă, însă, am aflat de „centru ca sub asediu”, „mesaj înveninat” şi alte asemenea.

Am vrut o discuţie calmă şi l-am invitat la o poveste matinală pe profesorul şi scriitorul Laszlo Alexandru (pe care cel mai bine vi-l prezint cu ajutorul Mădălinei Prundea de la Foaia Transilvană, care i-a luat acest interviu). A meritat. Deşi scurtă, în limitele permise de un program matinal, discuţia a punctat câteva lucruri importante (nu am înregistrarea încă, deci transcriu din memorie, cu scuzele de rigoare pentru imperfecţiuni):

Anul ăsta, citind presa, pare că s-a intensificat nivelul „tensiunilor” din jurul datei de 15 martie. Din ce cauză?

Tensiunile de anul ăsta vin din două direcţii; în primul rând, a fost vorba de un export de instabilitate din Ungaria, unde urmează alegeri, în al doilea rând vorbim de o exagerare a presei de la noi. De altfel, presa de azi (a doua zi după evenimente) atenua deja tonul.

Sunt reprezentantivi manifestanţii despre care s-a scris atât de mult?

„În centrul Clujului au fost 10-15 oameni raşi pe cap, ca mine. Doar că eu nu fac propagandă. E culmea să ai skinheads militând pentru drepturile minorităţilor, e lupul paznic la oi. Ei nu pot milita pentru conciliere!”

Există la Cluj tensiuni reale sau le-au inventat politicienii?

„În momentul Târgu Mureş din 1990, la Cluj ştiu bine că era linişte şi pace. S-au nenorocit oameni acolo, aici nu. Peste doi ani, un primar celebru de Cluj a făcut să înceapă tensiunile aici”

Este normal ca românii să se simtă provocaţi de sărbătorirea unor momente cu semnificaţie diferită pentru maghiari?

„Trăim într-o lume plină de provocări. Trebuie să ne uităm înainte, spre viitor. Cine stă să contabilizeze nedreptăţile istorice, să-şi numere răniţii, nu poate merge mai departe. Manifestaţiile de stradă sunt expresia democraţiei, nu trebuie să ne nemulţumească. Unii vor avea revendicări maximale, alţii în limita bunului simţ”

Pe scurt, nu trebuie să-i daţi în cap vecinului Gyuri când vă întâlniţi pe scări. Dacă vă simţiţi naţionalist, verificaţi totuşi în geantă. Nu cumva să fi luat o pungă de pământ românesc, să o ducă la Budapesta.

Un comentariu la “Tentativă de reconciliere post 15 martie”

  1. „Cine stă să contabilizeze nedreptăţile istorice, să-şi numere răniţii, nu poate merge mai departe.” Measaul de la sfarsit e clar nu?
    Or fi multi prosti extremisti si prm-isti romani dar maghiarii cred ca sunt 20-30 la suta. Oricum isi taie singuri craca cu tinuturile lor pentru ca ungurii din ungaria nu dau doi bani pe tiganii din romania. Sa nu uitam ca atunci cand suntem facuti tigani si ei sunt. De ce nu se revolta ungaria sa le aia apararea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *