Dacă ne-ar păsa de politică măcar cât de iPhone

1908079_10152755796885850_3255091630529829905_n

Aseară, mi-am întrebat cei 4.247 de prieteni și 444 de urmăritori de pe Facebook care este diferența între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Într-o oră, 8 persoane au comentat. Le mulțumesc și le cer scuze public că i-am folosit într-un experiment. Nu am întrebat pentru a afla răspunsul: eu cred că există o diferență foarte mare între cei doi candidați, iar opțiunea îmi este cât se poate de clară.

 

 

Am întrebat asta ca să fac o comparație. Când, în 12 septembrie, am întrebat care este rezultatul calculului 48÷2(9+3), au curs 67 de comentarii. Inclusiv polemici, inclusiv persoane cărora li s-a spus că au făcut Politehnica învățând de la portar, fiindcă nu știu nimic. Când, în 10 septembrie, am postat o imagine care compara noul iPhone6 și Nexus 4, au curs 29 de comentarii și 21 (!) de shares. Cel mai lung comentariu a fost o diatribă, iar un comentator mai concis a decis că expresia „curvă virgină” are vocabularul potrivit pentru a transmite intensitatea sentimentelor sale față de subiect.

Iar asta se întâmplă în an electoral, înaintea turului II al prezidenţialelor. Dacă vă mai întrebați de ce românii lipsesc masiv de la vot, aici aveți răspunsul. 

Pentru că în continuare calităţile noului iPhone ne interesează, ne motivează şi ne dezbină mai mult decât alegerea preşedintelui pentru următorii cinci ani. Ne apărăm operatorul de telefonie mobilă – Orange e mult mai bun decât Vodafone (aţi tresărit?) – mai mult decât ne asumăm şi ne apărăm opţiunile politice. Suntem mai interesaţi de faptul că pe iPhone nu poţi da copy/paste şi că a copiat cu nesimţire sistemul de notificări de pe Android (v-aţi enervat un pic?) decât de alegerea omului care ne va reprezenta ţara sau care ne va face colectiv de râs un cincinal întreg.

Iar ultima propoziţie e posibil să vi se fi părut sforăitoare, pentru că aşa am ajuns să vedem dezbaterile politice şi, ca acum 7 ani, cred că asta este o victorie pentru politicienii corupţi. Nu uitați că, în toată povestea asta, vorbim de oameni care au telefoane deștepte și care ar putea foarte ușor să se informeze, nu de bătrâni uitați de guvern în vârful muntelui, cu un singur post TV.

O generație tânără, care consumă informație pe pâine, NU consumă informație politică fiindcă nu li se pare interesantă. Am căzut și eu în această capcană: am renunţat la a mai scrie (mult) despre politică, aşa cum făceam în 2007, când scriam la ziar și am pornit acest blog. A fost o greşeală.

O altă greşeală e faptul că 40% din România nu se informează înainte de a-şi exercita dreptul la vot, ceea ce practic înseamnă că se îmbată, se leagă la ochi şi se urcă la volan, iar apoi conduc pe lângă o grădiniţă la ora de vârf, pe baza dreptului conferit de permisul de conducere. Faptul că nu comentăm, nu ne contrazicem şi nu ne înjurăm pe motive de politică este o pierdere mai mare decât prezenţa slabă la urne. Nu ne pasă nici măcar atât de puțin încât să exprimăm o părere de orice fel și pe orice ton despre asta. Nu e conversația noastră.

Înseamnă că, fără să o ştim, nu ne mai vedem viitorul aici în România. Când nu te mai interesează soarta tribului, nu mai faci parte din trib.

În realitate, este conversația noastră. Vorbiți despre politică, fiindcă nu e despre ei – corupții, hoții sau mincinoșii. E despre noi. E despre ce ni se va întâmpla nouă în următorii 5 ani. Vorbiți despre politică cu taximetriști, mătuși, rude de la țară, colegi de birou sau necunoscuți pe Facebook. Aprindeți-vă pe tema asta și certați-vă despre politică, pentru că e despre voi, înjurați dacă trebuie, pentru că înseamnă că simțiți ceva despre viitorul vostru în țară.

Când politica nu mai este un subiect de conversație publică, democrația moare. Mai rău, devine un mort viu, pus la geam în așteptarea poștașului cu pensia.

După 25 ani de la Revoluţie, după josnicul moment în care l-am votat pe Iliescu ca să nu fie Vadim, în această campanie electorală am văzut semne ale unei democraţii adevărate în rândul unei generații tinere. Avem nevoie ca simpla conversație politică să devină mainstream în rândurile acestei generații. Trupa noastră preferată poate deveni celebră şi, dacă va face muzică prea comercială, tot noi o vom aduce cu picioarele pe pământ. Sau ne vom alege un nou playlist.

Câtă vreme nu facem acest lucru, vom dansa după muzica lor.

Vot plăcut în 16 noiembrie!

Despre oameni şi jeguri

Atâtea s-au întâmplat în ultimele două săptămâni, încât a fost chiar greu să-mi amintesc astăzi că mai am de mers şi la vot. Şi asta cu toate că am trecut printr-una din cele mai interesante campanii electorale care au avut loc vreodată la Cluj, în special dintre cele care nu s-au întâmplat. Am avut două tipuri de campanii, de fapt, în ultima lună: mizeria obişnuită din meciul USL-PDL şi un comportament electoral de tip nou asumat de Eckstein Kovacs Peter, din postura candidatului care ştie că nu câştigă.

Eckstein pare a fi primul care a înţeles că o campanie nu înseamnă doar slogan prăfuit, poze zâmbitoare în care nu ştii ce să faci cu mâinile sau lungi manifeste pe care nu le citeşte nimeni. Susţinătorii lui au ieşit în stradă în mici happenninguri simpatice: i-am văzut mergând în şir, uniţi de un cearşaf alb, i-am văzut mergând cu pancarte în timp ce doi băieţi cântau un ceardaş din mers, la un violoncel cărat pe umeri şi-o vioară veselă.

Din păcate, Eckstein a început campania nepermis de târziu. Nu cred că ar fi câştigat oricât de devreme ar fi început, dar ar fi tras cu siguranţă în sus uniunea pe care o reprezintă.

Cel puţin, a avut o campanie printre oameni.

Între timp, USL şi PDL, ale cărora candidaţi se duelează cu adevărat, erau ocupate cu mizeriile obişnuite. În centru, culmea ironiei, două corturi identice ale celor două partide stăteau unul lângă altul; într-unul, din grijă pentru sănătate, unul din partide ne invita să ne măsurăm tensiunea, sau respectiv să vedem cum ne creşte tensiunea în timp ce înghiţim propagandă sub formă de sfaturi medicale.

Acasă, în poştă, mă aştepta o copie color, pe hârtie lucioasă, a două articole din libertatea despre cum Marius Nicoară se uita la filme porno în parlament. Sigur, noi ştim că filmele alea erau cu totul altceva, dar poate mai găsim câţiva care să creadă. În casă, la calculator, citesc ştiri despre bannerele în care Boc dă mâna cu Apostu.

Adică, obișnuitele jeguri. Toți candidații vorbeau de dezvoltarea oraşului, cu o aiuritoare lipsă de detalii concrete despre proiecte mai originale decât „creștere economică” și „investiții” venite cine știe de unde.

Până una-alta, azi am mers la vot, pentru că sunt în continuare de părere că lor le convine o țară de apatici, care nu votează, nu comentează decât la o sămânță și nu îi întreabă de sănătate. 

Disperare

Sâmbătă, ora 13:41. Primesc SMS de la „Cifre reale”, în care sunt asigurat că Geoană e în faţa lui Băsescu în toate sondajele adevărate. Nici nu ştiu: asta ar trebui să mă mobilizeze să votez cu cine?

Duminică, ora 16:34. Apel. „Bună ziua, vă sun din partea echipei domnilor Traian Băsescu şi Emil Boc. Mă întrebam dacă aţi mers deja la vot? Voiam să vă spunem că votul dv. este foarte important şi vă rugăm să mergeţi să votaţi”

Duminică, ora 16:17. Mesaj de la „Colegiul4CJ”: „Opreşte minciuna mogulilor! Du-te votează, zâmbeşte, ca să nu plângi pentru că nu ai votat!”

Duminică, ora 17. Secţia de votare unde nu e niciodată coadă. Am aplicat ştampila. Nu cu inima strânsă, nu am ales răul cel mai mic, nu am regrete, sunt pe deplin convins că alegerea mea a fost pe deplin justificată.

Un clo(w)n de vot

Intru într-o secţie de votare din Cluj. Brusc, vârsta medie a alegătorilor de până acum se înjumătăţeşte. În ochii comisiei apar sclipiri entuziaste: în sfârşit au de lucru. Pe masă sunt împrăştiate buletine, ştampile şi firimituri de biscuiţi.

„Poftiţi, vă rog! pe aici! pot să vă ajut?”, se aruncă o tânără al cărei rol părea a fi dusul oamenilor la masa potrivită.

Până la urmă, am votat la amândouă, pur şi simplu pentru că mai bine uninominal decât ce-avem acuma (şi oricum e degeaba, nu vor fi 50% până deseară!).

Nu, nu, nu…

Mircea Geoană a arătat în seara asta ca un iepure plouat care încearcă cu disperare să se uşte dând din mustăţi. Tizul său, adică motanul meu Mircea, scotea din pălărie un discurs mai bun după ce a aflat că 75% dintre români au votat împotriva ideilor lui (evident, în cazul pisicii mele, voturile ar fi fost de 99% în favoarea lui, iar 87% ar fi venit şi cu cadouri la urnă).
Continuă să citești Nu, nu, nu…

Ţara asta mai are oameni în ea

Astăzi pot scrie un singur lucru. Că e foarte important să participăm la un vot inutil şi stupid, pe care nu l-am dorit şi care n-are nici un rost.

Dar dacă nu votăm, le arătăm că îşi pot face de cap şi că nimeni nu îi controlează. Indiferent dacă sunteţi pro sau contra demiterii, şi cu atât mai mult dacă nici măcar nu vă pasă, mergeţi la vot. Dacă vă e tot una ce iese, anulaţi-vă buletinul şi scrieţi trăznăi pe el. Folosiţi-l pe post de scrisoare către politicieni.

Continuă să citești Ţara asta mai are oameni în ea

Ce-ar fi să le alegem salariul?

am rămas şi azi în ţara lui Don Quijote. îmi place aici…


Cumva în continuarea textului de ieri, într-un ton ceva mai pragmatic. Politicienii ăştia se tot laudă că lucrează pentru popor. La ultima verificare, poporul eram noi. Eu sunt plătit de cel pentru care lucrez, prin urmare politicienii sunt plătiţi de noi. Nu că ar fi o flotare logică deosebit de dificilă.


Şi unde s-a mai văzut ca patronul să nu poată alege salariul angajaţilor, pentru că ei şi-l votează singuri?


Prin urmare, cât ar fi de greu ca, la fiecare tur de alegeri, să avem acolo o rubrică în care să notăm salariul pe care ar trebui să îl ia oamenii aleşi pe buletinul acela de vot?

Continuă să citești Ce-ar fi să le alegem salariul?

Votează cum vrei, dar votează

În 19 mai, preşedintele României va fi demis sau păstrat în funcţie INDIFERENT de numărul românilor care vor merge la urne. Decizia a aparţinut Curţii Constituţionale, care permite acum oficial ca soarta tuturor să depindă de un număr oricât de mic de voturi.

Dacă eşti blazat sau nu mai ai chef să auzi de politică, acest text e în special pentru tine. Pentru că dacă nu mergi la vot, vei face exact ce vor ei: îi vei lăsa în pace, să-şi vadă de jocurile lor, în loc de a le arăta că nu sunt singuri şi că cineva, aici jos, îi controlează.

Iar cei care pun interesul politic deasupra binelui tău pe asta se bazează: pe dezinteresul tău, pe faptul că nimeni nu îi va verifica, iar la alegeri vor putea din nou duce mulţimile cu vorba.

Votează DA. Votează NU. Dacă nu te interesează rezultatul, votează YOU SUCK, adică du-te şi anulează-ţi buletinul de vot. Pune ştampila şi pe DA şi pe NU. Sau, mai bine, scrie-le pe buletin exact ceea ce crezi tu despre politică şi politicieni, pentru că acest gen de dedicaţii au şanse mari să ajungă prin ziare, via preşedinţii secţiilor de votare.

Dacă nu eşti de acord cu ce a făcut Traian Băsescu, nu permite indiferenţei celorlalţi să îl lase în funcţie. Dacă eşti un susţinător al preşedintelui suspendat, nu uita că poate fi demis cu un număr foarte mic de voturi, mulţumită manevrelor contestate ale Parlamentului.

Orice ar fi, orice ai alege, du-te la vot! Arată-le celor care se bazează pe indiferenţa noastră că nu sunt singuri în ţara asta. Adu-le aminte că şi noi avem priorităţi, care nu seamănă, de data asta, cu ale lor.

În 19 mai nu voi fi în România, dar acolo unde voi merge, voi vota, şi îmi voi folosi legitimaţia de presă pentru a mă asigura că şi alţii îşi pot exercita dreptul de vot.

Adevărat au vacantat?

Suspendarea lui Băsescu face pe toată lumea să dea cu capul de Constituţie. Deja Realitatea şi BBC dau informaţii contrare. Ba că avem preşedinte, ba că nu avem. Rompres e convins că e interimat şi are chiar un comunicat de la Curtea Constituţională, care scapă nebăgat în seamă de Realitatea.


realitatea_ver1Text apărut pe Realitatea la 11:43:


Curtea Constituţională a constatat vacantarea funcţiei de preşedinte al României după ce a înregistrat, în această dimineaţă, documentele privind suspendarea din funcţie a şefului statului.


Postul se contrazice singur, fiindcă mai jos apare:

 

Continuă să citești Adevărat au vacantat?