Economia bazată pe voluntariat: TEDx Eroilor

sustenabil

În prezentarea mea de azi de la TEDx EroilorEconomia bazată pe voluntariat, am folosit o mulțime de resurse și informații descoperite online, pe lângă experiențele proprii cu voluntarii Habitat for Humanity.

Ideea că nu mai avem nevoie de bani poate părea utopică, dar cred că asta e direcția în care mergem: una în care banii vor fi întâi folosiți în parale cu alte „recompense”, iar în cele din urmă înlocuiți. Așa cum am promis în sală, dar și pentru cei care nu au fost la eveniment, câteva linkuri esențiale:

 

1. Zona germană care și-a inventat propria monedă, prin care ONG-urile profită din tranzacții, este Chiemgau; moneda se cheamă Chimgauer. A fost creată ca proiect școlar, dar s-a extins la mii de organizații utilizatoare.

Rata de schimb a acestei monede față de euro permite ONG-urilor un câștig de 3% prin folosirea Chimgauer.

 

2. Pe lângă bani, avem nevoie și de o altă „monedă”. Chiar la TEDx Eroilor, Adrian Florea a propus un direct life credit, adică niște „credite” primite doar pentru că existăm și care pot fi transformate în bani; filmul este integral pe Youtube – mie îmi place că a pornit exact de la ce mă deranjează și pe mine cel mai tare: costul serviciilor medicale.

 

2. Banii nu mai sunt funcționali pentru că pun un preț pe sănătate și viața umană; limitează accesul la tratamente medicale și oferă cele mai bune tratamente doar celor bogați. Dacă în alte domenii pot considera că un om mai bogat (mai deștept, mai inovativ, mai capabil să producă valoare) trebuie răsplătit pe măsură, când vine vorba de sănătate, cred că sistemul actual este deja falimentar.

[quote author=”American Medical Association” style=”bigquote grey italic”]„O comparație a centrelor de dializă arată că clinicile private, bazate pe profit, au o rată de decese prin blocaj renal cu 8% mai mare decât cele non-profit, conform unui studiu al AMA Journal. Autorii au dat vina pe presiuni financiare”
[/quote]

Sursa: The volunteer economy (singurul articol găsit pe net cu acest titlu, de altfel!)

 

3. Abuzul sistemului de patentare al medicamentelor și tratamentelor duce la diferențe enorme de preț ale aceluiași serviciu. Actualul sistem de proprietate intelectuală pune în pericol nu doar creativitatea artistică, ci și sănătatea și alimentele de bază (prin patente ale medicamentelor și semințelor).

Sursa: De ce chemoterapia care costă 70.000 USD în SUA costă 2.500 USD în India

 

4. Organizare socială ierarhică poate fi înlocuită cu sistemul peer-to-peer, care există deja în software. Vă recomand să citiți integral articolul Wikipedia despre procesele sociale peer-to-peer pentru a înțelege cum funcționează.

 

5. Capitalismul ne face să credem că avem nevoie de șefi. O carte care descrie istoricul mișcărilor prin care muncitorii s-au auto-organizat arată că există, de mult timp chiar, alternative viabile.

Sursa: Post-capitalism.

 

6. Cum putem trăi într-o lume post-capitalistă? Ziarul britanic The Guardian are o secțiune excelentă cu prezentări video pe această temă. De exemplu, veți găsi răspunsul la întrebarea: de ce avem nevoie de un sistem care să redistribuie resursele și puterea de decizie asupra folosirii lor?

Sursa: The Guardian Post-Capitalism.

 

7. Richard Wilkison demonstrează că inegalitatea în distribuția resurselor, și nu lipsa lor, face cel mai mare rău unei societăți.

Sursa: site-ul TED.

TEDx Eroilor Teaser: cum ne câștigăm existența?

tedx-teaserMâine la TEDx Eroilor voi vorbi despre economia bazată pe voluntariat: un model în care TOATĂ munca se face voluntar, iar banii nu mai sunt la baza existenței umane. Când am început să mă gândesc pentru prima dată la ideea asta, mi se părea o utopie: în fond, trebuie să ne câștigăm cumva existența.

Nu, nu am descoperit între timp Sfântul Graal ca să știu cum putem trăi fără bani, dar cel puțin mi-am dat seama că suntem crescuți să credem în raționamente greșite.

Un scurt teaser pentru prezentarea de mâine: gândiți-vă ce înseamnă „a câștiga existența”. Gândiți-vă bine la ce înseamnă astea două cuvinte în realitate și apoi dacă e normal, de fapt, să ne CÂȘTIGĂM EXISTENȚA, pe care am primit-o gratuit (în funcție de convingerile fiecăruia – de la Dumnezeu, părinți, destin sau evoluție).

Practic, suntem crescuți să credem că dreptul nostru de a continua să existăm este condiționat de a face bani; prin reducere la absurd, dacă nu facem bani, nu contează dacă mai trăim sau nu. Iar asta se traduce prin acces la medicamente sau tratamente medicale, de exemplu.

Dacă aveți deja un loc mâine la TEDx, vă aștept! Dacă nu, voi încerca pe parcusul zilei să transmit aici pe blog ce se întâmplă acolo și ideile care îmi plac.

 

De la mişcări de stradă la mişcările non-profit

Ştiţi ce am apreciat cel mai tare la protestele de anul ăsta? Că oamenii ieşiţi în stradă – la noi şi-n lume – au început să ceară guvernelor să  fie mai responsabile cu banii publici şi dea dovadă de transparenţă; simplu spus, să lucreze pentru noi şi să ne arate clar unde merg banii.

De fapt, noi am cerut statului să facă exact ceea ce organizaţiile non-profit fac în mod tradiţional. Ca şi statul, ele au ca scop să facă viaţa oamenilor mai bună, fără profit personal. Dar ONG-urile serioase sunt transparente şi responsabile.

De peste 10 ani sunt voluntar al unui asemenea ONG – Habitat for Humanity, o asociaţie non-profit care construieşte şi renovează locuinţe pentru familii cu venituri mici. Sistemul îmi place la nebunie: asociaţia construieşte case pentru familii care altfel nu ar avea niciodată şansa la o locuinţă şi care, în cadrul programului, voluntariază şi ajută la rândul lor alte familii.

În curând, Habitat va publica raportul anual pentru 2011. Un asemenea document este chiar semnul transparenţei noastre depline şi detaliază activităţile din anul trecut, dar şi modul în care am cheltuit fondurile care ne-au fost încredinţate.

Când a trebuit să scriu câteva cuvinte în deschiderea raportului, ca preşedinte al Habitat for Humanity Cluj, primul meu gând a fost la toţi acei oameni care au ieşit în stradă şi au cerut statului să fie mai mult ca un ONG. În avanpremiera raportului, public aici acele cuvinte. Nu uitaţi de ele în curând, când tot mai multe organizaţii vor începe să vă ceară să le oferiţi lor 2% din impozit, în loc să îl viraţi la stat.

[box]

Misiunea Habitat for Humanity, aceea de a oferi fiecărui om o locuință decentă, mi-a fost reamintită de fiecare dată când am văzut câte o știre despre protestele care au marcat începutul anului 2012, din România și din lume. Oamenii au cerut guvernelor o administrare mai responsabilă și corectă a fondurilor existente și soluții pentru a ieși din criză; au cerut dreptul la o viață mai bună. Acele cerințe sunt, de fapt, lucrurile pe care o organizație responsabilă le oferă implicit colaboratorilor ei, iar raportul anual 2011 este modul nostru de a vă arăta deschis modul în care am investit încrederea dumneavoastră.

Și în 2012, viața mai bună este promisiunea pe care Habitat for Humanity o transformă în realitate pentru fiecare familie-partener. Această transformare nu vine însă de la sine. Într-o perioadă în care costul terenurilor la Cluj se menține foarte ridicat, iar companiile se confruntă la rândul lor cu recesiunea, misiunea Habitat de a aduce cât mai mulți oameni într-o locuință decentă pare mai dificilă ca niciodată.

De aceea, acum mai mult ca oricând, avem nevoie de sprijinul tuturor celor care cred că o viață bună începe acasă. Comunitatea din Cluj are resursele necesare pentru a îmbunătăți nivelul de trai al membrilor săi; iar Habitat for Humanity are oamenii, programele și cunoștințele necesare. Orice investiție în această direcție se întoarce înzecit. Condițiile bune de locuit înseamnă sănătate pentru familie, note mai bune pentru copii și șansa la un serviciu mai bun pentru părinți.

Să văd în mod direct aceste transformări este ceea ce m-a convins să rămân alături de Habitat în ultimii zece ani. Este un cadou pe care sper să vi-l oferiți și dumneavoastră în 2012.

[/box]

Două mărturii despre umanitate

Pana mai ieri, credeam ca toate cauzele sociale pe Internet sunt “da un click si elimini foamea pe glob”, toate cu rezultate… virtuale. Am descoperit ca in spatele IP-urilor sunt oameni adevarati, care produc rezultate palpabile. (…) Saptamana trecuta, 12 oameni foarte diferiti, care nu se cunosteau inainte, au petrecut “cel mai misto week-end pe anul asta”, cum spunea una din noi. Am dat cu trafaletii, am carat materiale, ne-am murdarit, am mancat pe santier. Cand am plecat, am lasat in urma 12 case in lucru – uluitor cate am construit in doua zile cu mainile noastre de oameni de birou! Case, o comunitate, entuziasm si incredere ca se poate.

Alina Kasprovschi – Hemingway.ro

Pur si simplu mi se pare ca nu suntem nici atat de tampiti, nici atat de hoti si nici atat de lenesi pe cat ni se spune ca suntem. (…) Acum doua saptamani am primit un e-mail de la Alina, pe care nu o cunosteam, nu ne vazusem in viata noastra. ea isi cauta voluntari pentru o echipa care sa ajute la construirea pana la Craciun a unor locuinte pe care Habitat for Humanity le va darui unor familii sarace din zona Moinesti – Comanesti.

Am ajuns vineri seara si am avut supriza sa intalnesc niste oameni foarte misto, care, culmea, nici ei nu se cunosteau intre ei. acceptasera insa sa vina ca voluntari pentru Habitat for Humanity in urma unui e-mail pe care il primisera de la cineva. (…)

Sambata am avut zi plina de lucru pe santier. Am dat la trafalete, am carat placi de (ceva) cu care se captusesc peretii, am mancat pepene si salam cu mustar, am cunoscut oameni si povesti de viata incredibile si i-am intalnit pe cei de la Habitat.

Habitat for Humanity a construit si pus in functiune 1500 de apartamente in Romania de cand exista si se ocupa asa ceva (aproximativ 10 ani). La un calcul simplu, in 10 ani nici guvernul nici privatii nu au construit / dat in functiune 1.500 de apartamente in romania. cum ar fi sa facem si autostrazi dupa acest model?

Eliza Rogalski, Cafeneaua Rogalski Grigoriu