Cinci lucruri pe care poți să le faci când faci baie

Baia, pentru cei fără imaginație, este o gară de scurt parcurs în care trenurile opresc doar cât să se scuture de praf, înainte de a dudui mai departe pe aceleași șine ruginite. Pentru ceilalți, poate fi un foarte bun popas în care să schimbi complet macazul și să începi o nouă călătorie.

Ce poți face atunci când faci baie?

1. Poți savura o carte bună. Avertisment: s-ar putea să adaugi apă caldă de vreo două-trei ori, dacă e o carte cu adevărat bună! Preferabil e să nu adaugi totuşi apa peste carte.

2. Te poți bucura de un pahar de vin. Preferabil alb, rece, într-un pahar pe care se vor strânge stropi de condens.

3. Poţi face cuiva o surpriză. De exemplu aşa:

baie

4. Te poți hipnotiza. Data viitoare, rămâi în cadă până se scurge toată apa. Închide ochii și simte cum scade nivelul apei, simte cum scade presiunea apei asupra ta, și vizualizează cum dispar toate problemele, necazurile și năbădăile lumii din jurul tău.

5. Poți face ca problemele să dispară cu adevărat. Pentru asta însă, trebuie să nu fii în cadă, ci în bazinul de înot sau pe marginea lui, la Swimathon – locul în care înotul se practică pentru cauzele bune ale Clujului.

Organizat de Fundația Comunitară Cluj, Swimathon se întâmplă mâine, 13 iulie – și e baia care spală multe nedreptăţi din acest oraş, prin efortul unor ONG-uri şi al oamenilor lor minunaţi, care înoată pentru a strânge fonduri folosite în cauze caritabile. Iar cei mai puţin acvatici pot dona câte un leu, doi sau zece pentru fiecare bazin parcurs de susţinătorii cauzei lor preferate.

Primesc casă pe gratis şi comentează că-i prea mică. Ce ziceţi?

Nu pot să nu reacţionez la ştirea asta: clujeni care au primit locuinţe sociale de la Primărie, cu chirie de 50 de lei pe lună (!), reclamă că spaţiul e prea mic. Că nu încap în două camere. Cu 50 de lei. Pe lună. E ridicol!

Sunt voluntar al unei organizaţii care cu asta se ocupă: ca toată lumea să aibă o locuinţă decentă. Ştiu direct cât de greu e pentru mulţi oameni să trăiască în condiţii fireşti pentru noi – adică să aibă apă şi canalizare, un pic de curent cât să-şi facă temele cei mici, că gazul deja e lux. Am văzut ce schimbare înseamnă mutarea dintr-o văgăună plină de mucegai şi igrasie într-o casă normală. Am intrat în locuri greu de imaginat ca locuinţe umane.

Ştiţi care e diferenţa între ăştia care se plâng că e prea puţin să primească două camere în bloc nou pentru 50 de lei pe lună şi familiile Habitat? E foarte simplu: la Habitat nimeni nu primeşte nimic de-a moca. Vrei, lucrezi. Arăţi că vrei să ajuţi şi tu mai departe. E un gen de „caritate” cu care românii nu-s obişnuiţi. „Cum, voi nu daţi casele gratis?” Nu, dar îi ajutăm pe oamenii cu adevărat muncitori să poată avea o casă la care altfel nici nu visau. Sunt oameni care niciodată nu ar putea lua un credit. Care muncesc de le sar ochii din cap şi apoi dau tot pe chiria unor spaţii mizerabile.

Devin familii-partener Habitat NUMAI cele care apreciază cu adevărat valoarea unei case. Înainte de a şti măcar dacă primesc ceva, ei lucrează voluntar pe şantier la casele altora. Dacă sunt aleşi, atunci mai muncesc câteva mii de ore, împreună cu alţi voluntari din Cluj, dar şi din străinătate – pentru că oameni din America, Anglia, Bermude, Germania şi cine ştie unde au venit de-a lungul timpului să ridice case aici la noi.

Ştiţi poanta de final? Când intră în casă nouă, nu se mai opresc din muncit. Nu mai au obligaţii, dar continuă să-şi ajute vecinii. Ţin minte când o nouă serie de beneficiari a intrat în case – şi nu mai aveau bani de mobilă. Familii care se mutaseră în case cu un an-doi în urmă le-au oferit câteva piese de mobilier, aşa, pentru început.

Fiindcă oamenii ăştia au priceput că munca e soluţia, nu întinsul mâinii. Sunt oameni care au făcut un mare efort şi s-au ajutat singuri. Noi am fost doar acolo când au avut nevoie de un pic de încredere. Astăzi, ei au nu doar casă, ci şi demnitate şi valori. Plătesc o rată mai mică decât fosta chirie, iar acei bani merg exclusiv spre construcţia de case noi.

Pentru că am văzut vieţi care s-au schimbat, pentru că am văzut şomeri ajungând directori de filială bancară odată ce au avut condiţiile unui  trai decent, după ce am văzut copii corigenţi ajungând premianţi dacă au avut bec în loc de lumânare, pentru că am văzut micuţi bolnavi de astm salvaţi de igrasie, pentru toate astea, de 11 ani, sunt voluntar la Habitat pentru Umanitate Cluj.