Chemi poliţia dacă vecinii se omoară?

Am fost aseară la un prieten şi, vreme de vreo două ore, am auzit cum vecinii de deasupra îşi mută mobila prin casă. Respectiv, printre ţipete, tunete şi urlete, se mai auzeau nişte sunete care indicau faptul că între cei doi soţi care stau acolo se practică izbitura cu dulapul, aruncarea scaunelor peste masă şi alte câteva sporturi asemănătoare.

După vreo jumătate de oră, l-am întrebat pe om dacă ar trebui să sunăm la Poliţie. Mi-a zis că e obişnuit cu tabloul sonor şi că îi este prea jenă de ea ca să sune poliţia: o ştie bine, e o doamnă care munceşte zi-lumină ca să îşi ţină familia – adică soţul, băiatul şi vreo doi veri care au dificultăţi financiare de când îi ştie el.

Şi pentru că ştiu şi eu vreo două cazuri din astea, poate îmi explică şi mie vreo doamnă cum poţi să rămâi alături de un om care e violent, fie verbal fie fizic, cale de decenii întregi, şi totuşi să crezi că „aşa e bine”. Ce te poate uni „la bine şi la rău” cu un asemenea om?

 

Dreptul de a râde

În faţa primejdiei, un animal are trei răspunsuri posibile: atacă la rândul lui, fuge sau se blochează. Lipsite de raţiune, animalele se pot ghida doar după instinct şi trec prin existenţă cu un set de reguli fixe, codate în materia cenuşie pe care o au la dispoziţie.

Omul, când dă de necaz, mai are un răspuns posibil. Râsul. Nu cel nervos, isteric, tremurat, care trădează o panică instalată în straturile animalice ale fiinţei. Ci râsul sănătos, eliberator, care exorcizează frica şi activează raţiunea. Pentru a râde e nevoie de intelect, de o pauză în care instinctele să cedeze în faţa cortexului.

De aceea, în faţa tragediilor, avem nevoie de compasiune, de înţelegere, dar şi de puterea de a ne aduna şi a merge mai departe.

Continuă să citești Dreptul de a râde

Vechituri din România 1: duel cu Băselu

A murit Ralu Filip, preşedintele CNA. Avea 48 de ani şi a făcut infarct, iar medicii nu au mai avut ce face.

 

Prins în centura de siguranţă sau aflat pe drumuri, am "ratat" o săptămână tare interesantă… Băsescu se luptă cu jurnaliştii, care se luptă între ei, atunci când nu se apucă să-şi facă bloguri.


Episodul 1 – Băsescu. Înţelegeţi, de-aia nu vreau eu să fiu politician. Dacă venea nu ştiu cine să mă filmeze de la distanţă de-un melc jumate în timp ce îmi fac cumpărăturile, ieşea mai rău.

Continuă să citești Vechituri din România 1: duel cu Băselu