Fetelor, noi chiar vrem să fie bine!

Ce nu pricep femeile e că noi chiar ne dăm silința, atunci când ne trimit la cumpărături și ne roagă să luăm „numa’ o chestie” și pentru ele. Adică lor li se pare normal să recunoaștem crema aia pe care o vedem zilnic la noi în baie; adevărul e că și noi credem asta: îi o cutie portocalie rotundă cu capac alb. Și te duci la magazin, unde sunt 300 de cutii portocalii rotunde cu capac alb; din care de fapt 174 sunt tangerine-tango, dar nu știm noi diferența.

Știind bine că nu o să țin minte de acasă, am zis că aplic planul B, că doară suntem în secolul 21 și există magazine online, ba chiar livrează a doua zi. Păi suntem blogger sau suntem dansatori?

Am trimis pisica să execute o diversiune cu alintat, tors și miorlăit, timp în care am furat produsul din baie – o cremă de față – și am intrat pe pagina de produse Farmec, să compar originalul cu poza și să știu ce colet-surpriză să comand. Băi și stau. Și stau. Și mă uit. Și văd corp, păr, mâini, picioare, găsesc minunea de Triumf pentru aragaze cu care mi-am șters mânerele de la mobilă și de vopsea – frate, numai produse pentru față nu erau!

Asta până mi-am dat seama că puteam la fel de bine să caut data de 29 februarie, anul ăsta. Cică bărbații, dacă se uită în frigider după lapte, caută ceva pe care să scrie literele „l-a-p-t-e” (s-ar putea ca berea să o găsim mai ușor). Puteam io să tot caut „față”. Ca să fie clar: pentru specialiste, îi zice ten!

Mi-a luat un minut jumate.

Vine un moment în viața fiecărui bărbat…

… când îl roagă prietena să-i cumpere ceva chestie din aia de știe vag că a văzut-o prin baie, dar nu o poate identifica nici cu radarul.

Umblam de nebun prin Auchan cu listocul de cumpărături făcut de acasă. Și când ridic ochii din coș (nu că i-aș fi lăsat acolo, doar încercam să nu calc niște plozi care se credeau pe Hungaroring), dau de un prieten. Amu, în mod normal îi fain să te întâlnești cu prietenii. Numai că, între doi tipi care se întâlnesc inopinat la cumpărături, există trei momente esențiale:

a) Scurt moment de reflexie asupra potențialelor obiecte penibile din coșul propriu.
b) Întinderea mâinii, însoțită de scurtă privire cu coada ochiului la coșul celuilalt, pentru identificarea acelor obiecte pe care trebuie să te asiguri că nu le-ai văzut și nu le vei menționa în conversație.
c) Oooo, serus! Ce mai faci?

(la care mie-mi vine să răspund „uite, pe aici, la pescuit!”)

De data asta, m-am scos cu online-ul:
– Și, ai venit să câștigi nunta din Republica Dominicană?

Nunta în cauză e premiul cel mare la campania de Valentine’s din Iulius. Știam de ea, că m-am interesat: dacă câștigi, cică nunta nu-i obligatorie. Și, cum să vă zic, în Republica Dominicană sunt acum vreo 24 de grade Celsius și peisaje cam așa:

bacardi-insula-nu-bautura

Și cum amicul meu avea în coș măcar de vreo 2-3 bonuri de 100 de lei, să se înscrie în concurs, l-am trimis la centrul info.

Chestia asta are o mare valoare practică: atunci când doi bărbați se întâlnesc la cumpărături, e musai să găsească un pretext al naibii de bun ca să se despartă onorabil, cu o strângere fermă și masculină a mâinii, înainte să meargă să cumpere restul de creme-poțiuni-șervețele pentru iubi.

iulius-valentine-2013