Ne vedem ONLINED

Onlined Cluj 2015

Marți, 3 noiembrie, voi fi speaker la ONLINED  – o școală gratuită de marketing digital pentru studenți și masteranzi, aflat la prima ediție la Cluj. Azi, 28 octombrie, este ultima zi în care puteți aplica.

Am acceptat această invitație fiindcă este un proiect gratuit și este dezvoltat de o echipă în care am încredere, știindu-le istoria: Voluntari pentru Idei și Proiecte. Mi-a plăcut și modul în care se aplică: după completarea unui chestionar nu foarte lung, dar cu întrebări destul de detaliate, în care se cere gândire creativă pentru a întâlni situații similare celor din profesii legate de comunicare și marketing.

Voi vorbi despre bloguri și social media ca platforme de promovare în campaniile de comunicare pe care participanții le vor gândi; zi de zi, la lucru, dau peste o mulțime de exemple din toate categoriile: așa da, așa nu sau foarte populara „meh” 🙂

Și urmează o provocare pentru voi:

  • Dacă participați la ONLINED, spuneți-mi direct ce v-ar folosi să aflați – cu cât mai practic, cu atât mai bine
  • Dacă nu sunteți în publicul de studenți/masteranzi, ce credeți că le-ar folosi participanților să afle despre bloguri și social media ca instrumente de comunicare?

Aștept răspunsurile până în weekend – aici sau prin mesaje pe Facebook, cum e mai ușor pentru voi.

 

 

 

Nişte copii îndrăgostiţi de jurnalism

Am avut ocazia să petrec o zi întreagă într-unul din rolurile mele preferate: de trainer. World Vision, una dintre cele mai mari organizaţii non-profit din lume, mi-a făcut o surpriză plăcută şi m-a invitat să le vorbesc unor copii de şcoală generală despre jurnalism, în cadrul unei tabere organizate la Băişoara, în care ei învăţau să scrie în revistele şcolare.

Unor tineri de clasele V-VIII le vorbeşti cel mai bine prin jocuri, aşa că am gândit nişte activităţi prin care să vadă practic cum comunică oamenii de fapt şi ce este acel „spaţiu comun” în care reuşim să ne înţelegem; cum se răspândesc zvonurile (şi, deci, ce înseamnă surse); cum „să gândeşti în afara cutiei”, trecând peste regulile de la şcoală; cum să scrii o ştire (am construit „puzzle-uri de informaţie”, selectând ce e relevant şi ce nu) sau să iei un interviu (chiar unui director mai nesuferit!). Am încheiat ziua povestind experienţe de la revista liceului meu şi dorindu-mi să mai am o zi la dispoziţie alături de ei.

Să vezi copii pentru care jurnalismul este interesant şi antrenat e o experienţă tonică pentru cineva care se confruntă cu realitatea uneori mai tristă a acestei meserii. Sper ca unele din lucrurile discutate atunci să le folosească oriunde vor lucra în viitor.

Mulţumesc World Vision pentru ocazia de a-i cunoaşte pe cei 42 de copii care au fost prezenţi şi invitaţia de a le vorbi nu doar despre jurnalism, ci şi despre prima mea iubire: revista şcolii.

Cam aşa ne-am hlizit toată ziua:

P.S. A durat două săptămâni să pot scrie despre asta, pentru că a trebuit să avem siguranţa că poza poate fi folosită, cu acceptul tuturor personajelor şi părinţilor. Asta pentru că există organizaţii serioase la acest capitol!