Scurt ghid de decongestionare a traficului

Ce faci dacă ți se blochează mașina în centru, dar în centru-centru, într-un loc în care încurci așa de mult când oprești, încât nici Poliția nu-și permite să stea acolo cu avariile?

A pățit-o ieri o colegă care s-a trezit că, din motive deocamdată neelucidate, nu i se mai învârt toate roțile la mașină. Și au mașinile obiceiul ăsta prost: cu o roată blocată nu pornesc din loc orice le-ai face. Așa că a fost nevoită să aștepte o platformă în timp ce bloca o bandă, iar restul șoferilor o priveau cu ochi în care se citeau claxoane.

Toate bune și frumoase până la apariția primului rutierist. Teoretic, putea ajuta – să direcționeze un pic traficul în zonă, de exemplu; dar domnul polițist a văzut o domnișoară la ananghie și a abordat situația cu tactul și diplomația unui manelist de clasă:

– Ce face domnișoara? A tras pe dreapta să vorbească la telefon? 

Colega mea, nefiind blondă de felul ei, a oftat scurt, și-a dat seama la ce se înhamă și a început să-i explice:

– Apoi, domnule dragă, în primul rând că asta-i stânga…

Metode de blocat strada la români

În zone în care, prin grija Primăriei, nu există locuri de parcare decât dacă ne luăm maşinile la etaj, clujenii găsesc metode tot mai ingenioase de a-şi rezerva un colţ de univers doar pentru ei. Nu contează că sunt pe stradă, care e publică; principiul primul venit – primul parcat nu există. Dânşii doresc ca atunci când vin să fie aşteptaţi de locul lor liber, care nu e pe proprietatea lor, pentru care nu au plătit şi la care nu au vreun drept special faţă de ceilalţi.

Între timp, pe alte străzi, Primăria a rezolvat problema parcărilor: a tras o dungă pe asfalt şi a zis „de acum plătiţi să parcaţi la voi acasă”. Apoi, la bilanţ, a numărat „locurile înfiinţate”, deşi acolo se parca dintotdeauna şi doar taxele sunt noi. În acele locuri, riveranii au dreptul la abonament cu preţ redus – dar nimeni nu le garantează că şi vor avea loc.

Aşa că, neştiind pe cine ar trebui să ne supărăm în tot haosul ăsta, măcar să ne distrăm de ingenioşii de mai jos.

Cum putem îmbunătăţi radical transportul în comun din Cluj

S-a demonstrat ştiinţific: transportul în comun din Cluj e un campionat de melci-viteză, deşi există măsuri pe care Primăria le-ar putea lua chiar azi, fără să cheltuiască niciun leu, dacă ar avea un minim interes. Corina Brânduşan, de la Radio Cluj, a făcut un experiment în trafic care arată clar că în autobuze se urcă numai cine are timp de pierdut – şi ne mai mirăm că sunt pline de pensionari care circulă gratuit?

[box icon=”http://aronet.ro/media/2011/07/cronometru.png”]

Conform cronometrului Corinei, din capătul cartierului Grigorescu până la Iulius Mall, un clujean face 19 minute cu bicicleta, 22 de minute cu taxiul, 47 de minute cu autobuzul.

[/box]

Visez de mult la un Cluj mai bun, iar azi îmi permit să trec de la vis la obiectiv şi să vă zic cum cred că am putea rezolva măcar 30% din problemă rapid, fără eforturi mari. Trebuie doar să ne decidem cui dăm prioritate pe drumuri şi să creăm mai multe benzi destinate exclusiv RATUC – culmea e că avem loc pentru ele, dar parcă nu le vedem.


Verde – traseu existent, albastru – propuneri. Vezi harta mare

Azi, singurul traseu mai lung de genul ăsta pleacă de la Primărie şi se opreşte la început de Mărăşti. De ce să nu îl continuăm până la Piaţa IRA? Drumul e destul de larg pentru asta. Să mergem şi înapoi: lăsam două (şi pe alocuri chiar trei!) benzi pentru maşini între capătul Mărăştiului, trecând prin giratoriu şi până după Sora. Una o rezervăm RATUC.

Pe strada I.P. Voiteşti şi mai departe pe lângă Prefectură şi Teatrul Naţional oricum nu se bagă niciun şofer în spatele autobuzului! Hai să facem bandă doar pentru RATUC până la Baba Novac şi să ne minunăm că se circulă mai rapid – maşinile rămân cu două benzi. La fel în sens opus, din Cipariu spre Regionala CFR. Pe Calea Turzii, se poate face o bandă exclusivă numai la coborâre, când apucă şi 35-ul un pic de viteză. Astea sunt lucruri care se pot face azi – odată ce mai construim nişte parkinguri mici, pe lângă blocuri, poate s-ar putea elibera şi bulevardul Titulescu sau strada Observatorului.

Normal că nu e o soluţie perfectă, există intersecţii pe traseele astea, dar există şi soluţii pentru ele – dacă aţi fost prin Budapesta, ştiţi că se poate. Sunt convins că maşinile vor merge un pic mai greu, dar asta va fi un argument în plus pentru transportul în comun.

Am văzut un afiş în Viena: soţ şi soţie, stau la o masă evident aşezată pentru 4 persoane, cu figuri de „ni s-au lungit urechile aşteptând”. Ea întreabă: „Auzi, crezi că familia Meyer vine cu maşina?”. Era reclamă la transportul în comun, Wiener Linien, mai rapid decât turismul personal.

Ce am câştiga dacă ar fi şi la noi aşa?

[unordered_list style=”tick”]

  • Transport public rapid
  • Şoferi mai relaxaţi şi poate mai politicoşi
  • Mai mulţi călători care plătesc bilet, deci încasări mai mari

[/unordered_list]

Ce ne trebuie? Minte şi voinţă. Să vedem dacă le-avem.

Citeşte şi "Norocoşii de la RATUC"
Citeşte şi "Norocoşii de la RATUC"

Cum se circulă pe noile sensuri unice din Cluj

trafic_petroviciÎnghesuială, confuzie, şoferi care schimbă banda de trei ori în 50 de metri – cam aşa arată de câteva zile străzile Decebal şi Cloşca, dintre Mihai Viteazu şi gară, de când Primăria a dat peste cap traficul cu noi sensuri unice. Plus faptul că Poliţia şi-a tras stradă particulară, confiscând o bandă! Teoria nu e proastă: dacă Traian e sens unic înspre Someş, e firesc ca Decebal să fie sens unic în cealaltă direcţie. În practică însă, şoferii par luaţi ca din oală de schimbări.

De ce oare? În Jurnalul Municipal (nimeni nu ştie cum îl cheamă, dar e „ziarul Primăriei”) s-a scris. Nu cred că a fost cotidian care să nu publice schimbările. E discutabil modul în care au făcut-o, sau faptul că nu s-au publicat nişte hărţi care să clarifice sensurile din zonă. Dar şoferii pe care i-am întâlnit pe străzile astea erau complet picaţi din cer.

Nu te supăra, tu, ăsta care schimbi banda la fiecare metru, pot să te calc? Nu de alta, dar aveai vreo 10 surse din care să afli pe unde să o iei. Tu, ăsta cu număr de Cluj care se uită de parcă acuma vede asfaltul prima dată, nu mai ţii minte ce-i indicatorul de interzis şi tre să stai juma de minut în faţa lui? Te superi dacă te împing un pic? Cică sub 5 la oră nu pică vopseaua, încercăm?

În momente din astea mă întreb dacă ziarele nu sunt interesante, sau oare cititorii sunt cei care nu se obosesc să afle lucrurile astea banale, de informaţie cotidiană. Ne-am afundat cu totul în „să ni se spună”, „să se rezolve” şi alte manifestări ale unei ţări în care reflexivul şi pasivul sunt unicele moduri de funcţionare…