Toamna Muzicală şade bine Clujului

banner mic

Sunt multe festivaluri care se mândresc cu faptul că sunt „de tradiție”. Și unul, unul singur, care nu vorbește nicăieri de tradiție, dar notează discret: „ediția 47”.

Toamna Muzicală Clujeană e genul de eveniment care nu ţine prima pagină, deşi o merită, la care vedetele sunt genul ce nu apar în tabloide şi nu defilează pe covorul roşu. Violoniştii de pe scena Filarmonicii nu cântă la instrumente de trei milioane de euro, deşi le-ar merita, şi nu au pe scenă fum şi lasere, în principal fiindcă nu au nevoie de ele.

Anul ăsta regret că am fost la vreo 400 de kilometri de sala în care a avut loc deschiderea, dar îmi propun să recuperez.

Miercuri cântă ansamblul celor 12 violoncele, Napocelli. Dacă nu aţi auzit niciodată cum sună Brahms, Verdi, Wagner, Enescu şi da, Astor Piazzolla, doar la violoncel, vă recomand să încercaţi, s-ar putea să dea dependenţă. În cazul meu, a funcţionat. Miercuri, 9 octombrie 2013, ora 19, la Colegiul Academic.

Un eveniment mare e însă vineri, 11 octombrie, ora 19, când e programat unul din cele patru concerte simfonice ale festivalului. Ce va fi special pentru mine: să descopăr muzica lui Constantin Silvestri, un compozitor, dirijor şi pianist român considerat drept una din cele mai complexe personalităţi muzicale româneşti după George Enescu. În program vor fi „Trei piese pentru orchestre de coarde” (ne referim la instrumente, da?), prelucrări după melodii populare românești.

Urmează Mendelssohn Bartholdy, Concertul pentru două piane, o bucurie pentru un blogger ai cărui patru ani de pain, pardon, pian, s-au încheiat cu abilitatea de a scrie foarte repede la tastatură, și Rahmaninov, care ne aduce prin Simfonia a III-a în la minor ceea ce oameni mai cultivaţi decât mine numesc un „amestec rusesc de melancolie și extaz”, încheiat cu o „explozie de optimism”.

Cam cum mi-aş dori să arate şi viaţa mea, dacă apuc să o văd pe toată.

Vă invit la Toamna Muzicală Clujeană din postura mea de ascultător (meloman ar presupune să fiu ascultător mai des), cu aceeaşi provocare pe care mi-o ofer întâi mie: să ies din rutină şi să ascult o muzică de care nu-ţi aminteşti ca de refrenul unei piese enervante de la radio, ci ca de un prieten bun cu care ai avut, odată, o discuţie care te-a trezit din letargie.

Nebunilor, mai aveți vreo coardă sensibilă?

Napocelli
foto: Sânziana Crăciun

Stăm pe Facebook și messenger. Din minut în minut telefonul bipăie: mesaj, chat, notificare, Whatsapp, retweet, comment. În nebunia asta cotidiană, mai aveți vreo clipă de liniște?

Vă mai ascultați vreodată gândurile?

Mai există armonie?

Aseară am tăcut preț de două ore. Vreme de două ore fără telefon, SMS, mail și Facebook, am stat în loc și i-am ascultat pe cei 12 violonceliști din ansamblul Napocelli. Sunt instrumentiști care cântă piese din repertoriul universal, reorchestrate pentru violoncel. E un concert la care vreau să ajung de vreo doi ani (recitalurile Napocelli sunt rare), chiar dacă anul ăsta nu a cântat omul care a inițiat ansamblul, Ciprian Câmpean – violoncelist la Filarmonica de Stat „Transilvania”.

A meritat să fiu aseară în sala pe jumătate doar plină a Casei Universitarilor, unde am văzut din nou ce înseamnă public de filarmonică: oameni care știu că nu se intră / iese / schimbă locul în sală în timpul recitalului, care știu că nu se aplaudă între părțile unei lucrări, care nu foșnesc, deschid pungi și sticle de suc în timpul concertului. Tot ce s-a auzit a fost muzica a 12 instrumentiști și povestea spusă de Emeric Kostyák, mentor al ansamblului și povestitor, care a avut un stil fermecător și natural de a povesti ce a compus Debussy după o întâmplare cu nevasta la restaurant sau de a îndemna publicul să își imagineze o scenă pe care compozitorul voia să o sugereze prin acorduri.

Casa Universitarilor în sine, sala Auditorium Maximum, și-a confirmat renumele de spațiul cu cea mai bună acustică din Cluj. După o perioadă de probleme și stres, speram să nu fiu atât de obosit încât să nu-i pot aprecia. Am ieșit mai energizat decât am intrat în sală. În muzica celor 12, fără multitasking, mi-am găsit liniștea.

O înregistrare care nu e de ieri, dar vă faceți o idee:

De ce abia aștept să înceapă Toamna Muzicală Clujeană


Din 1965, Clujul vibrează în fiecare toamnă. E o notă subtilă, o armonie care face ca frunzele copacilor seculari de pe strada Kogălniceanu să foșnească mai frumos. Îmi doream de ani întregi ca mai multă lume din oraș să știe de Toamna Muzicală Clujeană, locul de întâlnire al unor instrumentiști inegalabili și spațiul unor concerte de care nu vrei să te desparți.

Visul devine realitate în 2012. Toamna asta caldă, în care octombrie dă încă semne de vară, aduce cele mai multe noutăți din istoria unui festival care are deja o tradiție eclectică. Doar că, dacă până acum vorbeam doar de spațiul clasic al sălii de concerte, Filarmonica face acum pași spre lumea din afară, cu concerte inedite, în spații noi (și pe Facebook).

Pentru fanii science-fiction, au RenaiScienceFiction, un concert în care calculatorul are un rol important, programat în clubul Diesel. Ce are Diesel-ul cu Filarmonica? Cred de multă vreme, și am scris de ceva vreme, că dacă vrem ca mai mulți oameni să vină la concert, trebuie să mergem după ei, în primul rând.

Dar dincolo de elementele de inedit, toamna va fi bogată:

  • „Damnațiunea lui Faust” a lui Berlioz, sub bagheta lui Cristian Mandeal, deschide festivalul vineri seară la ora 19;
  • O formație de 12 violonceliști va cânta partituri special adaptate pentru acest instrument într-un regal de energie. Nu îi ratați, i-am mai auzit și sună incredibil, dincolo de faptul că se anunță a fi un concert…vesel!
  • Prietenii violoncelului știu cum sună Bach la acest instrument – pe cei care încă nu știu, îi convinge Răzvan Suma în 16 octombrie,
  • Imaginați-vă apoi cum sună un concert de orgă la Biserica Reformată de pe Kogălniceanu și v-ați făcut program pentru data de 22;
  • Chitară clasică în 24: un instrument care nu se potrivește doar folkului, muntelui și mării;
  • Și prea multe să încapă aici, dar va urma!

Pe strada Kogălniceanu din Cluj, unii vor să taie copacii seculari. Câțiva, nu foarte mulți, fac Muzică. Alții, tot mai mulți, merg să-i asculte…