De Ziua Romilor, românii și-au dat arrama pe față

O campanie simpatică împotriva discriminării țiganilor a devenit prilej pentru ca noi ăștia „civilizații” să ne dăm arrama pe față și să arătăm din nou că stereotipurile sunt bine-mersi. Nu pricep de niciun fel cum ne putem pretinde cu o secundă mai oameni decât alții, în timp ce facem paradă de prejudecăți și minte mai îngustă decât lama de ras.

Definiția toleranței la români pare a fi „n-am nimic cu ei, dar să nu îi văd pe stradă, să nu stea cu mine-n bloc și, Doamne ferește, să nu devină parte din familia mea”.

Adevărul.ro a publicat o serie de imagini, printre care cele de mai jos:

roma4

roma1

roma2

Imediat ce campania a apărut pe Facebook, au apărut și românii noștri. Primul crede că stereotipurile sunt pe deplin justificate și dispar de la sine:

reactie1

Următorul zice că țiganii trăiesc „super luxos”, pe banii mei. Prietene, îți recomand o lună la spa în Cluj, cartierul Pata Rât.

reactie3

Și bineînțeles că fără un Hitler nu ar fi fost complet peisajul. Ciuciu, toleranță!

reactie4

Oameni buni, pe cuvânt de cercetaș: prefer să mă confunde străinii cu un țigan decât să creadă că sunt român care împărtășește asemenea păreri. Sper să ne trezim într-o zi la viață și să le oferim acestor oameni mâna întinsă, gândindu-ne că au nevoie de un pic de ajutor pentru a reuși pe mai departe prin forțe proprii, nu cu gândul că vom rămâne fără ceas. Iar ceea ce gândim ține numai și numai de noi.

Ne e rușine de discriminare? Numai dacă-i publică!

Am primit o reacție interesantă după postul „Clujeni de care mi-i un pic rușine”, chiar dacă e publicat de mai bine de doi ani. Dacă nu stați acuma să-l recitiți, iată rezumatul: o doamnă doctor se indigna public, pe domnuleprimar.ro, de faptul că țiganii au voie să circule cu autobuzul 8, cu argumente de genul „ei n-au ce căuta în centru”. Textul i-a fost preluat ca atare și în Ziua de Cluj.

Mi s-a făcut rău nu la mirosul de țigan, ci la aroma de discriminare jenantă, și am scris că mi-e rușine de oameni care nu înțeleg că etnia nu are miros. În schimb, sărăcia și lipsa unor condiții elementare de igienă pentru acești cetățeni români ar trebui să pută de la distanță.

Acum câteva săptămâni, doamna doctor în cauză și-a căutat numele pe Google și a descoperit că articolul meu vechi apare primul în listă. Și-a dat seama că nu dă bine să fii rasist în public și mi-a scris pe Facebook:

mesajVoi ce ați face, i-ați șterge numele?

Eu am ales să-i respect dorința, dintr-un motiv simplu: oamenii se pot schimba. Nu cred că un lucru apărut pe Internet cu 2 ani în urmă trebuie să ne marcheze existența într-un asemenea hal, încât să devină o pată de care să nu scăpăm niciodată. Numele doamnei e încă public în articolul din Ziua de Cluj, dar pe ăla nu-l controlez eu.

În plus, am apreciat tonul. Când am scris un articol negativ despre ONCOS, am primit niște foarte haioase mailuri de amenințare cu „ce o să pățesc eu dacă nu șterg textul” (vă dau un indiciu: n-am pățit nimic). Aici însă a fost un mesaj mai politicos decât sunt eu de obicei.

Mă îngrijorează un singur lucru: mă roagă să-i șterg numele pentru că „îi afectează imaginea” și nu pentru că și-ar fi schimbat cât de puțin părerea. Doamnă, imaginea nu vă e afectată de articolul meu, ci de niște opinii pe care le-ați exprimat public pe domnuleprimar.ro și care au fost apoi preluate de presă.

Sper să vină zile mai bune, în care să credeți că există alte soluții pentru romi decât să-i îngrădim într-un loc al uitării. Până atunci, fac eu un pas și v-am șters numele de aici. Sper să îl rescriu într-o zi ca fiind numele unui doctor care a mers voluntar la Pata Rât să ajute!

Clujeni de care mi-e un pic ruşine

Nu-mi vine să cred ce am putut citi azi în Ziua de Cluj: există oameni care se plâng de faptul că cineva – nu se ştie precis cine – le permite ţiganilor să circule cu autobuzul nr. 8. Doamna doctor C.V. îi descrie pe romi aşa:

Zilnic sunt supusă agresiunilor verbale, focarului de boli infecţioase şi mirosurilor de nedrescris ale cetăţenilor de etnie rromă […]

Doamnă, mirosul şi boala n-au etnie. Vă rog locuiţi o lună la Pata Rât, iar noi vă mirosim după. Ce uită doamna doctor – şi alţii ca ea – e că ţiganii ăştia „agresivi verbal” nu stau acolo de plăcere. Unii dintre ei au fost deportaţi de primarul Sorin Apostu. La acel moment, primarul Apostu mi-a zis că degeaba bat toba pe subiectul mutării forţate a ţiganilor de pe Coastei, pentru că dacă s-ar face un sondaj de opinie pe stradă, clujenii l-ar susţine, i-ar zice că e bine că i-a mutat. I-am spus şi cred în continuare că drepturile fundamentale ale omului nu pot fi încălcate după studii de popularitate.

Este înfiorător să citesc aşa ceva:

Aceste personaje care stau în Pată Rât, sunt lăsate de autorităţi să circule cu linia 8, de ce? ce au ele de făcut în centrul oraşului Cluj-Napoca? merg la cerşit, merg la furat, produc tot felul de infracţiuni

Chiar aşa? Ce drept ar avea ţiganii, aceşti oameni second-hand, să umble cu autobuzul? Ce să facă ei în centru?

Dacă doamna doctor ar conduce lumea, am avea un ghetou cu sârmă ghimpată în care să-i ţinem, înconjurat de un şanţ de apărare umplut cu spirt. În cazuri speciale, dacă vreunul ar avea nevoie urgentă în centru, ar putea călători cu un autobuz special, numai cu aprobare scrisă, pe care ar fi obligat să o păstreze în permanenţă asupra lui şi să o arate oricui îl miroase.

În iunie vine la Cluj Festivalul Internaţional de Artă Romani. Îi vom aplauda pe cei de la Taraful Haiducilor, vom chiui cu Danube’s Bank şi vom dansa cu Mitsoura. Vom citi în ziare că la Cluj vin trupa preferată a lui Johnny Depp şi muzicienii care au cântat cu Madonna şi ne vom lăuda cu oraşul nostru multicultural, în timp ce, la Pata Rât, o mână de ţigani vor continua să miroasă a uitare.