Email și sarmale: cea mai mare schimbare pe care aș face-o la mailuri

email-si-sarmale

De câte ori nu ați apăsat SEND din greșeală și ați expediat un mail incomplet? Eu primesc des mesaje care se termină cu o propoziție de genul:

„Dincolo de asta mai trebuie să stabilim doar”

Atât. E clar că cineva a apăsat butonul greșit (sau o combinație de taste) și a trimis mailul înainte de termen.

Cum scăpăm de asta? Simplu. Trebuie să regândim interfața din care se trimit mailuri.

Când scrii, începi prin a completa destinatarii (to, cc, bcc), apoi subiectul, apoi corpul mesajului. Asta reflectă gândirea „trebuie să-i scriu lui X pe subiectul Y câteva detalii”. Totuși, eu zic că normal ar fi invers.

Întâi scriu mesajul. Abia apoi îi dau un titlu – de multe ori în timp ce scriu îmi dau seama că va trebui să modific subiectul, pentru că am atins / redus paleta discuției. Orice comunicator bun, de altfel, petrece mult timp gândindu-se la un titlu atrăgător și nimănui nu-i plac mailurile cu subiectul „Fwd: Fwd: Re: Re: Ofertă”. ULTIMUL lucru pe care aș vrea să îl fac e să notez destinatarii – în felul ăsta, nu am cum trimite mailul prea devreme, fiindcă adresez emailul doar la sfârșit. Însă când ai câmpurile puse la început, în 99% din cazuri vei începe de acolo; eu încerc să mă abțin.

Dacă mai țineți minte cum e să scrii de mână o scrisoare, gândiți-vă dacă VREODATĂ ați început prin a scrie plicul, așa cum ne cer azi aplicațiile de email. Rezultatul? O pierdere de vreme.

Deci, dragii mei prieteni cu tehnologia în sânge: e pe undeva un plugin, o aplicație, care să inverseze câmpurile pe care le completez zilnic de sute de ori?

O zi de sticlă cu touchscreen

Mamă, ce frumos o să fie în viitor! Numai sticlă în jur, numai tehnologie cu ecrane sensibile la atingere, de o să muncim numai din buricul degetelor. Şi hârtia de sticlă care se îndoaie e senzaţională, mă rog, mai puţin pentru cei care uneori se mai taie în hârtie. Oare o să aibă senzor integrat, dacă detectează sânge pe display, să sune la 112?

Din tot filmuleţul, cel mai mult îmi place să văd cum merge ea la lucru şi se chinuie în şedinţe ca să aibă piţipoancele de unde să-şi cumpere haine, în timp ce el stă acasă şi foloseşte touchscreen -ul de pe aragaz ca să facă  papară pentru copii. Că invers ar fi fost sexist, dar no, aşa e ok, bă, e ok!

Cum vor evolua comentariile pe internet?

La început, pagini web statice. Apoi, forme primitive de feedback, urmate de sistemul pe care îl cunoaştem azi: comments, trackbacks, plus gravatars şi OpenID.

Internetul s-a născut non-liniar de la bun început, dar oamenii nu ştiau să îl folosească aşa, pentru că am fost cu toţii educaţi într-un alt stil de gândire, care curge (de la stânga la dreapta, de sus în jos – important e că întotdeauna există o Direcţie).

Au trecut ani până când oamenii au descoperit că internetul e mult mai mult decât „o colecţie de pagini” care pot fi parcurse oricum şi că non-liniar înseamnă experienţă îmbogăţită, fluxuri de informaţie simultane, informaţie şi meta-informaţie în paralel.

Ziarele sunt departe de a descoperi, încă, asta. Dar le putem dezvolta, după modelul adoptat deja de o parte a producătorilor de conţinut multimedia, pentru a transforma lectura unui ziar online într-un dialog permanent al autorilor şi cititorilor.

Până acum aţi citit introducerea. Pregătiţi-vă pentru un post lung despre interactivitate şi dezvoltarea comentariilor în ceva cu adevărat folositor, cu exemple.

Continuă să citești Cum vor evolua comentariile pe internet?

Ştii că nu ţi le doreşti

mouse_jiggler

Una din rubricile mele preferate din Ziarul Clujeanului este "Nici nu ştii că ţi le doreşti" (o găsiţi şi azi, fireşte, exclusiv online). Îmi place pentru că îmi plac la nebunie toată jucăriile cu cât mai multe butoane.

 

Acum însă vă propun rubrica Ştii că nu ţi le doreşti. Pentru că unii oameni s-au gândit să fabrice nişte prostii atât de mari, încât doar cineva cu un IQ sub nivelul numărului de la pantofi şi le-ar cumpăra.

Continuă să citești Ştii că nu ţi le doreşti