Puterea unei pușculițe: o viață mai caldă pentru copii

Cu pușculița la sortat

De mai bine de un an de zile amân să fac ceva cu banii strânși în pușculița de acasă. Arată ca o cabină telefonică din Anglia și aruncam în ea tot ce primeam ca rest la magazin, ca să nu am prea mult metal la mine, în caz că fulgeră. S-a umplut, dar tot amânam să o golesc, chiar în perioade mai nefericite; acum câteva luni numărasem banii și erau aproximativ fix 134,30 lei; între timp am mai adăugat, dar tot nu mi-am făcut timp să merg la magazinul din colț să schimb monedele.

Foarte bine am făcut – se pare că este un timp și un motiv pentru orice. Iar dacă până acum nu știam ce voi face cu banii din pușculiță, acum le-am găsit scopul.

Vor merge cu toții la Casa Veronica – un internat pentru copii din familii defavorizate, lângă Oradea, înființat anul trecut de o organizație olandeză care a cumpărat o fostă pensiune și a pus soarta acestor copii mai presus decât profitul dintr-o afacere sau alta.

Acum e rândul nostru. Știu că e greu să ne imaginăm ce înseamnă frigul în plină caniculă, dar la iarnă acest internat nu va avea nicio sursă de încălzire pe care să și-o permită. O factură 3.500 de lei pentru încălzire centrală de la sistemul orașului este nu doar inaccesibilă ca preț, ci reprezintă și niște bani care nu mai vin niciodată înapoi.

Cu banii de factură pentru o singură iarnă, se poate monta o centrală cu peleți, care scade enorm costurile de încălzire. Costă în total 6.300 de euro și dacă suntem mulți cei care contribuim la asta, nu trebuie să fie un efort financiar pentru nimeni – dar poate însemna enorm pentru ei:

copii-casa-veronica

Te invit așadar să golești pușculița; vasul cu mărunțiș aruncat prin casă; sertarul în care mai uiți câteva monede. Dacă nu ai pușculiță, de acum și până în 10 septembrie creează una specială pentru Casa Veronica: ai fi surprins cât de mulți bani poți strânge dacă pui separat restul primit la cumpărături vreme de o lună!

Sunt încredințat că acești bani vor fi bine folosiți și chibzuiți. De mult nu am primit o informare atât de clară (vezi PDF) precum cea de la Cristina, care mi-a scris despre proiect: costurile sunt atent calculate și defalcate, să știm cât va costa fiecare țeavă, fiecare teu, de care e nevoie.

Despre Casa Veronica și organizația olandeză care a amenajat-o, Nansenhjelpen, poți citi pe site-ul lor sau pe recent creata pagină de Facebook. Banii trebuie să ajungă în contul organizației de la BRD – RO38BRDE050SV65341820500 – până în 10 septembrie.

Iar căldura pe care le-o poți oferi acestor copii se va întoarce și la tine. Nu doar în suflet – sunt convins că faptele bune au modul lor de a veni înapoi.

Sâmbătă, ne răcorim la Swimathon!

Sâmbătă, ora 14:30, dăm startul la Swimathon: un proiect al Fundației Comunitare Cluj prin care orice om care crede într-o cauză poate strânge fonduri pentru ea. Sistemul e simplu: echipe de înotători încearcă să termine cât mai multe ture de bazin, iar sponsorii care vor să susțină cauza înotătorilor dau câte o sumă pentru fiecare tură completă.

Sunt o mulțime de proiecte faine înscrise și e momentul să vă alegeți preferații! Puteți face donațiile la fața locului sau ulterior, important ca oamenii să știe de voi și, dacă se poate, să le faceți galerie la eveniment – adică la bazinul din parcul Babeș.

Eu unul susțin echipa colegilor mei de la Habitat for Humanity Cluj, care înoată pentru educația copiilor din comuna Tranișu, județul Cluj. E un cătun de munte, cu o singură învățătoare și o școală care cade peste elevi.

Așa ne-am pus noi mintea să credem că apa poate curge și la deal și că, poate, poate, vor curge și fondurile de care școala are nevoie pentru reparații. Nu e un proiect tipic pentru Habitat, pentru că nimeni nu se va muta într-o casă nouă la finalul lui, dar cred că sunt multe feluri în care putem ajuta o comunitate, iar Swimathon e un moment bun să încercăm ceva nou.

Dacă vreți și voi să oferiți 1 leu / tură de bazin (n-a zis nimeni că doar mogulii pot participa), vă aștept sâmbătă în parc – iar dacă vreți doar să donați pentru această cauză, dați-mi un semn mie sau celor de la biroul Habitat – și de luni încolo se pot strânge fonduri.

Știți ce înseamnă 10 lei pentru copiii din Tranișu? O carte, sau un geam mai bine izolat, sau o bucățică de perete prin care nu bate vântul, sau un semn că îi pasă cuiva de ei, cei de negăsit pe hărți.