La ce să te uiți atunci când un ONG îți cere bani

give-a-hand

 

E plin în perioada asta de fapte bune. Toată lumea care a dat o cană de ceai cuiva pe stradă simte nevoia să își exprime generozitatea pe Facebook. Pe lângă campaniile de sezon însă, există și organizații care fac fapte bune tot anul. Multe organizații! Iar cum majoritatea au campanii de Crăciun, veți fi probabil asaltat de cereri de donații din partea unor ONG-uri. Cum puteți ști unde merită să ajutați?

Există un criteriu foarte simplu: cereți un Raport Anual. Sau intrați pe site-ul organizației și, undeva în secțiunile „Despre noi”, „Rezultate” sau „Publicații / Rapoarte”, căutați un document numit Raport Anual. Poate avea un alt nume, dar conținutul ar trebui să fie același: ce a făcut respectiva organizație în ultimul an, într-un rezumat. Deschideți raportul, treceți de povești și căutați datele financiare: cheltuieli și venituri.

Este uimitor câte organizații de prestigiu, în 2015, nu au un asemenea document esențial pentru transparența unei organizații. 

Sunt puține care îl au și mult mai puține care includ date despre cum au folosit banii pe care i-au primit. Când citiți un raport anual pentru prima dată, treceți peste cuvintele inspiraționale din deschidere, peste pozele frumoase și citatele de la beneficiari fericiți. Uitați-vă, clar, la un singur lucru: ne spune această organizație, defalcat, unde s-au dus banii? Câți au mers spre beneficiari și câți au fost folosiți pentru costuri administrative?

Nu există organizații fără costuri, ar fi imposibil; costuri administrative mai mici nu înseamnă întotdeauna eficiență mai mare, ci uneori înseamnă oameni prost plătiți care abia se descurcă. Important e să fie cinstiți și să reflecte clar cheltuirea donațiilor primite. Dacă nu există raport anual sau dacă „raportul” e de fapt doar o poveste cu poze, acea organizație îți cere bani și nu îți va spune niciodată ce a făcut cu ei. 

Dacă o organizație nu vă oferă această minimă transparență, oricât de nobilă i-ar fi misiunea, feriți-vă: nu aveți niciun început de garanție că banii au fost folosiți așa cum vi se spune. Pozele frumoase pe Facebook, citatele inspiraționale și poveștile meșteșugite nu țin loc de asumarea răspunderii pentru folosirea banilor primiți.

P.S. Este normal ca acum să găsiți doar rapoarte pe 2014, ONG-urile nu sunt companii să anunțe rezultate pe trimestru sau semestru. Rapoarte pe 2015 vor apărea doar după martie 2016. Altfel, costurile administrative s-ar tripla 🙂

Companii cărora le pasă

Mă gândesc de câteva zile la „responsabilitatea socială” a companiilor – la provocarea Corinei Iordache de la Umbrela VerdeResponsabilitate Sociala, care m-a invitat să dau exemple bune din 2010 şi aşteptări pentru acest an.

Adevărul e că nu cred în „îngerii corporatişti”. O companie face tot ceea ce face pentru profit, un lucru absolut normal în sistemul capitalist în care trăim, dar care mă face sceptic în a le aplica vreun calificativ de altruism. Companiile mari ştiu de mult că responsabilitatea socială e profitabilă, dar ăsta nu e un defect. Cred că trebuie să încurajăm tot mai multe firme să devină „îngeri” şi cred că asta ar trebui să fie prima formă de reclamă, pentru că e singura cu efecte pozitive concrete. Aşadar, răspunsurile mele:

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Bineînţeles, primele cazuri la care m-am gândit sunt cele cu care am avut contact direct, deci îmi declar sus şi tare subiectivismul.

Primul exemplu e Vodafone, pentru implicarea de excepţie, prin Fundaţia Vodafone, în construcţia de locuinţe în parteneriat cu organizaţia la care sunt voluntar, respectiv Habitat pentru Umanitate Cluj. Contribuţia lor a fost puternică şi constantă; s-au dovedit un partener de cursă lungă care a venit nu doar cu fonduri, ci şi cu angajaţi care au primit zile libere plătite pentru a-i ajuta pe clujenii care au nevoie de case. Respectele mele!

Un alt caz (aici voi fi şi mai subiectiv pentru că lucrez constant cu ei) esteTenarisSilcotub. Mi-ar plăcea să existe şi la Cluj o companie care, ani întregi, să ofere sute de burse substanţiale pentru copiii care au rezultate de top la şcoală. Deocamdată, asta se întâmplă în Sălaj şi Călăraşi, adică acolo unde sunt situate fabrica de ţevi şi oţelăria. Programul ăsta e doar un exemplu din multe altele şi cred că e important de spus că există un întreg sistem şi un întreg departament care se ocupă constant şi coerent de asemenea iniţiative.

De la matinal îmi amintesc de un alt subiect: faptul că magazinul onlineDebo.ro a plantat mii de copaci în apropierea Clujului „în contul” cumpărăturilor făcute pe site, în campania Update pentru natură. E un exemplu excelent de compensare a impactului asupra mediului, care sper să continue.

2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Deocamdată, programele de anvergură de acest gen sunt excepţii. Normal, nu orice companie are forţa financiară să le susţină. Dar am fost surprins plăcut să văd cum firme mici au venit la organizaţia la care voluntariez, Habitat pentru Umanitate Cluj, cu dorinţa de a ajuta „chiar şi cu un kilogram de cuie”. Contează în primul rând mentalitatea, dorinţa de a face. Sunt convins că genul ăsta de oameni de afaceri, pentru care contează şi lumea din jurul lor, trebuie încurajaţi. Rechini avem destui.

Marile companii au programe de CSR în măsura în care li se pare că acest lucru le face bine planului de afaceri. Dacă micul patron din Cluj ajută pentru că i se pare important să se implice, o mare companie are bugete special alocate, planuri şi strategii care ţin mult mai puţin cont de sentiment. De aceea am dat mai sus exemple de implicare constantă, pentru că acolo cred că se vede cel mai bine dorinţa sinceră de a ajuta şi nu doar de a da ocazional „lovituri” de imagine.

3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Dincolo de lucrurile evidente (mai multă implicare, mai multe fonduri), mi-ar plăcea să văd un sistem clar de evaluare a rezultatelor. Ce efecte a avut acţiunea? Banii aceia investiţi, efortul susţinut, continuă să producă vreun efect? La mine acest criteriu e esenţial şi e motivul pentru care susţin de atâta vreme Habitat: familiile care devin beneficiare ajută şi ele la rândul lor, iar banii care se întorc în timp de la ele merg spre alte şi alte familii. Nimic nu se risipeşte!

Mi-ar plăcea să văd cât mai multe acţiuni care să folosească la potenţialul adevărat enorma comunitate online, inclusiv de pe Facebook, nu prin concursuri cu LIKE şi tot felul de „Causes”, ci prin evenimente inovatoare care să transforme comunităţile virtuale în acţiuni reale. Nu e uşor de făcut şi tocmai de aceea un plan bine gândit şi care, vorba românului, „are spate”, are şi prima şansă la succes.

Mă mai aştept de la companii să organizeze şi evenimente care nu au un impact direct asupra imaginii sau activităţii lor – adică şi în baza dorinţei de a ajuta a celor care iau deciziile, nu doar ca urmare a unor calcule cost/beneficii.

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

Eu pot să fac un singur lucru pentru sau contra companiilor, în afară de a scrie pe blog despre ele. Unicul mod de a recompensa o firmă e de a-i folosi şi recomanda serviciile sau produsele. În momentul în care mi-am căutat telefon, primul loc în care m-am uitat a fost Debo.ro – tocmai pentru că ştiam despre ei că au început şi astfel de campanii. Mai mici acum, dar infinit mai mari decât „zero” de la alte magazine online.

E mai greu cu companii ale căror servicii nu sunt destinate publicului larg (şi e cu atât mai remarcabilă contribuţia lor!), dar atunci când am de ales între două oferte, pentru mine ceea ce ştiu despre implicarea acelei firme e esenţial. Uneori, sunt dispus să aleg o ofertă mai puţin bună de la o companie în care am încredere, decât să economisesc 2 lei care pot merge spre o cauză bună. Dar eu ştiu cât e de greu să strângi fonduri pentru non-profit. Mi-ar plăcea în 2011 ca tot mai mulţi români să fie voluntari. În felul ăsta vor înţelege cât de important e rolul companiilor, pentru următoarea dată când mai împing un cărucior de cumpărături.