Oameni de care nu vrei să-ți amintești

V-ați trezit vreodată, după două luni într-o relație, să vă gândiți că timpul petrecut alături de persoana aia a fost complet irosit? Vi s-a întâmplat vreodată să plecați de lângă cineva cu dorința de a da timpul înapoi, de a șterge experiența aia din „cv”-ul personal?

Pentru că „relație” nu înseamnă doar povești de iubire, același principiu e valabil și când vorbim de serviciu. Am mai auzit oameni care, plecând de la o firmă, au refuzat să o treacă în CV – cel  real, de data asta!

Ieri eram în mașină cu un coleg, pe care cineva l-a sunat să-i dea vestea în prima clipă: Băsescu se întoarce la Cotroceni. Am aflat așadar cu viteză de breaking news personal despre rezultatul previzibil, care aruncă în derizoriu ultimele două luni pentru România – sunt două luni care nu au folosit la nimic. Dacă de la Văcăroiu, alt președinte interimar pe când unii se jucau de-a suspendarea, n-aveam pretenții, de la Crin Antonescu așteptam mai mult. În fond, în perioada în care a condus el România, imnul de facto al țării a devenit Eu vara nu dorm.

Spuneți-mi un subiect de interes național asupra căruia s-a pronunțat președintele Antonescu. Un  mesaj de politică externă, o problemă curentă și adevărată, fără legătură cu Băsescu, asupra căruia Crin să aibă vreo părere.

Mulțumim, domnule președinte. A venit toamna, puteți merge înapoi la culcare. Crin Antonescu, un politician promițător odinioară, a reușit să devină amanta aruncată la coșul de gunoi al istoriei personale. Omul pe care altădată l-aș fi votat cu două ștampile a devenit, prin propriile alegeri, fufa de care nu vrei să-ți amintești după o noapte de beție.

Toti au invins, toti am pierdut

Asa arata spatele buletinului meu, emis in 2007:

Locale, parlamentare, prezidentiale si referendumuri, am votat la toate. Pentru prima data de cand am drept de vot, azi am ales sa nu merg. Am simtit ca ma cheama la vot un om care, acuzat ca fura, desfiinteaza Politia in loc sa aiba onoarea de a-si apara pozitia. Un alt „lider” s-a facut remarcat doar prin absente din Parlament.

Poate nu sunteti de acord cu mine si asta e motivul pentru care, in ultimele 30 de zile, nu am scris despre referendum. Nu imi doream o discutie despre cine e mai prost, pentru ca sunt convins de un lucru: daca oamenii astia ar fi pusi unul in locul altuia, ar avea comportamentul pe care il acuza acum.

Scriu asta cu cateva minute inainte sa aflam o noua raportare de la BEC si mi-am facut propria prognoza: seara a adus doar racoare, dar nu si destui votanti ca sa valideze referendumul.

Insa ceea ce am vazut la ora 21 m-a lamurit. Toti au strigat „victorie!” pentru tabara lor, in timp ce eu raman cu impresia ca, pana cand nu vom fi mai uniti in jurul unor valori simple precum munca, cinstea si responsabilitatea pentru propriile fapte, vom continua sa fim uniti, cu de-a sila, doar de un esec comun.

Vot uninominal. În sfârşit

Scriu acest text în timp ce Traian Băsescu (deci Traian Basescu, da?) o ia prin istorie pentru a anunţa organizarea unui referendum, simultan cu europarlamentarele. Trebuie să decidem dacă vrem „ca de la următoarele alegeri pentru Parlamentul României, toţi senatorii şi deputaţii să fie aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi”.

Partidele care vor ţipa acum sunt principalele responsabile pentru că s-a ajuns la situaţia asta. În România toţi vor uninominal, dar nu l-au promovat de ani întregi.

Partidele sunt responsabile pentru că nu există măcar o formaţiune care să impresioneze prin constanţă, profesionalism şi lipsă de scandaluri interne. Nici măcar una. Dar sunt câţiva politicieni care, de ani întregi, au dovedit că există şi oameni inteligenţi în politică. Acum, îi putem alege.

Profesioniştii aleşi uninominal vor avea o misiune grea. Ei se vor bate în Parlament cu becali, guşi şi funari, politicieni-vedetă aleşi pe bază de brand-awareness, dar zero ca valoare utilă pentru ţară.

Offtopic: Băsescule, dacă mai zici Ieuropei, ieuropeană şi ierupene vin şi dau cu cerneală albastră pe unde mai aveai şuviţă. Cât de greu poate fi?

Băsescu of London

În Marea Britanie smulgerea telefonului unei persoane e pedepsită cu 4 – 12 luni de detenţie, a declarat astăzi subsecretarul de stat parlamentar în Ministerul britanic de Justiţie Catherine Ashton, citată de Mediafax.


Se ţine mult cont de persoana infractorului şi de împrejurări, implicaţiile rasiale sau recidiva se pedepsesc mai greu, gradul de violenţă contează mult.


Pentru cine întreabă cum s-ar pedepsi fapta dacă ar face asta prim-ministrul, tare nu îl văd pe Blair strigând la o jurnalistă "you nomadic darker skinned person, olfactory challenged".

Continuă să citești Băsescu of London

Vechituri din România 1: duel cu Băselu

A murit Ralu Filip, preşedintele CNA. Avea 48 de ani şi a făcut infarct, iar medicii nu au mai avut ce face.

 

Prins în centura de siguranţă sau aflat pe drumuri, am "ratat" o săptămână tare interesantă… Băsescu se luptă cu jurnaliştii, care se luptă între ei, atunci când nu se apucă să-şi facă bloguri.


Episodul 1 – Băsescu. Înţelegeţi, de-aia nu vreau eu să fiu politician. Dacă venea nu ştiu cine să mă filmeze de la distanţă de-un melc jumate în timp ce îmi fac cumpărăturile, ieşea mai rău.

Continuă să citești Vechituri din România 1: duel cu Băselu

Ţara asta mai are oameni în ea

Astăzi pot scrie un singur lucru. Că e foarte important să participăm la un vot inutil şi stupid, pe care nu l-am dorit şi care n-are nici un rost.

Dar dacă nu votăm, le arătăm că îşi pot face de cap şi că nimeni nu îi controlează. Indiferent dacă sunteţi pro sau contra demiterii, şi cu atât mai mult dacă nici măcar nu vă pasă, mergeţi la vot. Dacă vă e tot una ce iese, anulaţi-vă buletinul şi scrieţi trăznăi pe el. Folosiţi-l pe post de scrisoare către politicieni.

Continuă să citești Ţara asta mai are oameni în ea

Ce-ar fi să le alegem salariul?

am rămas şi azi în ţara lui Don Quijote. îmi place aici…


Cumva în continuarea textului de ieri, într-un ton ceva mai pragmatic. Politicienii ăştia se tot laudă că lucrează pentru popor. La ultima verificare, poporul eram noi. Eu sunt plătit de cel pentru care lucrez, prin urmare politicienii sunt plătiţi de noi. Nu că ar fi o flotare logică deosebit de dificilă.


Şi unde s-a mai văzut ca patronul să nu poată alege salariul angajaţilor, pentru că ei şi-l votează singuri?


Prin urmare, cât ar fi de greu ca, la fiecare tur de alegeri, să avem acolo o rubrică în care să notăm salariul pe care ar trebui să îl ia oamenii aleşi pe buletinul acela de vot?

Continuă să citești Ce-ar fi să le alegem salariul?

Mihai I, de 80 de ani în serviciul public

Politicienii români au primit un mesaj de la un simbol. Regele Mihai I a cerut o nouă constituţie pentru România, o lege fundamentală în care rolul instituţiilor statului să fie "limpede şi complementar".

Continuă să citești Mihai I, de 80 de ani în serviciul public

(1) „Amanta” lui Emil Boc

Am onoarea de a lucra în două locuri foarte diferite ca mod de abordare a subiectelor. Radio Cluj, pe de o parte, ignoră suveran toate scandalurile de budoar şi poveştile cu căţei de pluş. Pentru Ziarul Clujeanului, sunt subiecte tratate cu bun-simţ, nu prin aprinderea de paie pe foc pe gaz pe familia omului.


Aşa că tot scandalul cu "amanta" lui Emil Boc a fost pentru mine o simplă reclamă auzită pe alte radiouri dimineaţa, dar un mare subiect de conversaţie după-masă la ziar. Practic, s-au scris câteva mii de semne, dar dacă ar fi să numărăm cât s-a vorbit, s-ar umple 32 de pagini.


Din vorbă-n cuvânt, s-a ajuns de-a dreptul la un concurs de titluri. Cum ar trebui să se cheme textul cu "amanta" lui Boc, pe nume Liliana? Top 3 propuneri sună cam aşa:

Continuă să citești (1) „Amanta” lui Emil Boc