Ultimele două zile pentru 2%

Joi şi vineri sunt ultimele două zile în care mai puteţi depune în termen declaraţiile de venit obligatorii pentru oricine are şi drepturi de autor sau venituri din alte surse decât cartea de muncă. Adică aproape toţi jurnaliştii.

Dacă tot trebuie să le depuneţi, nu uitaţi cu un drum să completaţi secţiunea 2%, prin care puteţi trimite o parte din banii datoraţi statului către o organizaţie non-profit în care aveţi încredere. Eu vă recomand Habitat pentru Umanitate Cluj pentru că, după şapte ani de voluntariat acolo, ştiu că banii nu sunt aruncaţi pe fereastră, ci chiar sunt folosiţi cu cap, într-un sistem bine pus la punct, care are ca scop producerea acelei „scântei” care chiar poate schimba viaţa unei familii.

Pe scurt, se construiesc case pentru oameni cu venituri mici, dar nu oricum, ci împreună cu ei. Oamenii lucrează la casa lor şi la ale altora şi se integrează într-un grup, învaţă că pot avea încredere în cei din jur, ajung să îşi găsească locuri de muncă mai bune şi copiii nu li se mai îmbolnăvesc de la frigul şi mizeria în care erau nevoiţi să locuiască înainte de Habitat.

Ca să mai facem un pas către rezolvarea problemei locuinţelor proaste din Cluj e nevoie doar de completat un formular, în următoarele două zile, dacă n-aţi făcut-o încă. Le puteţi găsi cu secţiunea 2% gata completată şi descărca de aici:

Formularul 230 dacă aveţi NUMAI carte de muncă, dar vreţi să ajutaţi;

Formularul 200 dacă aveţi venituri din orice altă sursă (ex. drepturi de autor). Puteţi completa suplimentar şi 230-ul, ca să direcţionaţi şi 2% de acolo. Contează!

De ce o să beau doar Pepsi o săptămână

110520092152De obicei spun despre mine că sunt alcocalcoolic (citiţi cu atenţie, da?). Dar azi m-am convertit la Pepsi, după ce am descoperit reclama în care protagonişti sunt Nicoleta Lupea şi Dan Cristea, doi tineri clujeni campioni mondiali la dezbatere universitară. I-aţi putut cunoaşte în ianuarie-martie ca nominalizaţi la titlul de Clujeanul Anului.

Ştiu că e plină blogosfera de teorii ale conspiraţiei despre campania „Eu pot” a Pepsi şi legătura cu „Yes we can” a lui Obama („can”, în engleză, e şi doza de suc), plus critici la adresa campaniei cu „aroganţii ăia de pe eupot.com„, dar câtă vreme Simona Sensual e încă vedetă în România, avem mare nevoie de oameni precum ăştia din spoturile Pepsi. Ca să ştim de ce nu renunţăm.

Nu am nimic nici cu Hagi cel din reclamele BRD, dar e foarte „safe” să îi ţii spatele unui idol. Să îi promovezi pe campionii mondiali din Cluj la o disciplină care nu aduce lumea pe stadioane e mai riscant din punctul de vedere al vânzărilor. Aşa că azi, la prima ieşire din casă, un Pepsi la doi jumate, vă rog!

De ce ziarele nu devin afaceri profitabile?

cherriesA cumpărat un kil de cireşe şi le-a vândut apoi mai scump, bucată cu bucată. Din profit, a luat două kile de cireşe. Şi uite-aşa, a ajuns să aibă cel mai mare hypermarket de cireşe din Europa. Apoi şi-a făcut ziar, iar peste un an ziarul lui a dat faliment.

Înlocuiţi acum „cireşe” cu agenţie de turism sau de publicitate, afaceri imobiliare, fond de investiţii, benzinărie. Aproape orice. Povestea stă în picioare: oameni care au lansat sau care au condus afaceri de succes în România s-au dovedit incapabili să susţină un ziar. Adică nu au putut crea un produs care, după o perioadă de investiţii, să se susţină singur, nu să le provoace în continuare pierderi. Dacă un ziar nu trăieşte pe propriile picioare, e deja irelevant dacă, în practică, falimentul e declarat sau nu – oricum, independenţa editorială îi este compromisă.

Nu cred că îi consideră cineva proşti pe marii oameni de afaceri ai României. Îi bănuim de necinste, de şiretenie, de o mulţime de alte păcate, dar inteligenţanu le-a fost contestată. Ce face oare ca, atunci când oamenii ăştia se ocupă de presă, să nu mai ştie să creeze profit?

Nu am un răspuns definitiv. Cred că, în primul rând, nimeni nu a înţeles că ziarul e vândut de conţinut, aşa că metoda Ladima de a angaja reporteri ca pe ciorapii ţigăncilor din Mihai Viteazu, trei la un leu, nu va da rezultate. Că redactorii cărora le trimite mama pachet cu mâncare de acasă nu vor crea ziarul pe care să îl laşi copiilor moştenire. Nu am văzut să se răsplătească performanţa; câţi dintre voi ştiţi ca materialele premiate ale unor jurnalişti din Cluj să fie recompensate serios şi în redacţiile proprii, dincolo de felicitări?

Poate că toţi aceşti oameni de afaceri care vin şi „fac presă” nu au reuşit încă să găsească acel condiment pe care l-au pus în reţetele din fabricile lor de cârnaţi, gherghefuri şi motostivuitoare. Poate că adevărul, materia primă a presei, e mai greu de furat la cântar.

 

Cum scriem ştiri online pentru tineri? Un studiu care trebuie citit

Tinerii nu citesc ştiri online, dar nu prea e vina lor. Tentativele de a comunica cu ei s-au limitat deseori la deschiderea de conturi pe Twitter, subiecte despre sex şi „viaţa de cămin” sau inovaţii experimentale de design, care nu au mers în practică. Deşi tinerii nu sunt deloc sfioşi când vine vorba de a critica şi te ajută oricând cu părerea lor, nu au existat la noi cercetări serioase care să concentreze feedback-ul lor în informaţie utilizabilă, într-un set de principii care să treacă de la intuitiv la ştiinţific, iar studiile serioase existente în străinătate sunt pe bani.

Avem acum un studiu al Newspaper Association of America Foundation, care arată foarte clar diferenţele între ceea ce oferă astăzi portalurile de ştiri şi ceea ce îşi doresc cei mai tineri dintre membrii audienţei, de la (pre-)adolescenţi până la cei puţin trecuţi de 20 de ani:

  • Don’t dumb it down. Ştirile pentru tineri nu trebuie „scrise pentru proşti”; ei nu au backgroundul informaţional al adulţilor, dar sunt născuţi cu internetul şi le e mult mai uşor să găsească informaţii de context;
  • Nu aglomera. Tinerii se vor simţi agresaţi de o pagină din care „sar” multe informaţii şi chipuri care le sunt nefamiliare.
  • Arată clar ce subiecte sunt importante. Concentrează-le atenţia pe subiecte mai puţine, clar ierarhizate şi bine ilustrate. Întotdeauna fă navigarea prin site foarte evidentă.
  • Uşor de parcurs. Tinerii vor să scaneze dintr-o privire pagina şi să vadă „ce se întâmplă”, din titluri, poze şi când e cazul lead-uri, în doar câteva secunde. Nu vor să deruleze pagina în jos şi nici să dea click pe un subiect dacă nu e cazul.
  • Lead-urile sunt esenţiale. Un titlu poate fi indescifrabil pentru un tânăr; oferă-i un lead explicativ care să îl ajute să înţeleagă dacă are rost să citească mai departe, dacă îl interesează subiectul.
  • Totul pe bucăţele. Dacă cititorul a deschis ştirea, nu-i da un cearşaf de text. Oferă informaţia în bucăţi uşor de digerat şi pune-le la dispoziţie într-o coloană background-ul subiectului.
  • Text, nu poze, nu foto. Surprinzător? Deloc, tinerii se grăbesc şi cel mai rapid mod de a afla o informaţie relativ complexă e a citi, nu a privi un film. Vizualul e esenţial, dar pe lângă text, nu în locul acestuia.

Veţi spune că multe dintre aceste sfaturi sunt valabile şi pentru adulţi; da, sunt valabile pentru cititorii ocazionali, nu foarte interesaţi de ştiri în general. Vă recomand totuşi să deschideţi studiul şi vă uitaţi la paginile de test incluse – veţi vedea clar de ce multe din actualele site-uri eşuează în faţa testului cititorilor tineri.

Un show privat

{xtypo_code}atunci când vedem/auzim pe cineva în public ascultând muzică dată la maxim în căşti (mai rău, cu dopuri), ne gândim că persoana respectivă doreşte să impresioneze. Să ne arate că e neasemuit şi feşăn.
Spre deosebire de cel care ascultă muzică la difuzorul telefonului mobil,
casca albă (îl vom denumi generic astfel pentru că îşi va asorta întotdeauna parada decibelică la o pereche de căşti de firmă) are, în propriii ochi, un aer mai distins (chit că, în esenţă, ambii fac acelaşi lucru – deranjează în mod gratuit): oferă un show privat, adresat doar celor aflaţi în imediata sa apropiere, pentru care e un privilegiu să-l audă.
{/xtypo_code}

{xtypo_code}E interesant că asemenea oameni sar prea uşor peste grija de sine (excesul de decibeli e nociv, dumbasses!) încercând să-şi perie stima de sine (e evident că nu poţi discerne elementele separate care alcătuiesc întregul unei compoziţii muzicale cu volumul dat la maxim; şi-atunci, unde e plăcerea ascultării, de fapt?). {/xtypo_code}

Modern Guilt, de pe un blog care merită citit

Radiografie, frescă etc: presa clujeană la început de 2009

După atâtea ştiri una după alta cu ce se întâmplă prin presă, un articol care radiografiază situaţia, conturează o frescă, sintetizează situaţia, în fine, trebuia să scriu ceva să nu fie textul postului mai scurt decât titlul.

Luaţi de citiţi: Presa clujeană la începutul lui 2009

Da’ câte pagini are, dom’le, Clujeanul ăla?

Pentru că în ultima vreme am citit o nouă serie de prostii despre CLUJEANUL şi despre funcţionarea presei în general, ba chiar am fost citat pentru unele din ele, acest text e o erată; o public aici fiindcă, pe de o parte, ar fi un comentariu cam lung, şi pe de alta pentru că, atunci când am vrut să las un mesaj unuia dintre cei care m-au citat cu atâta naturaleţe, comentariul meu nu a fost publicat niciodată.

Urmează: numărul de pagini, ediţiile de weekend şi rostul reporterilor informaţi 😀

Continuă să citești Da’ câte pagini are, dom’le, Clujeanul ăla?