Cum te poate cunoaște o femeie în doar 4 zile

O poză relevantă pentru că are ziare și femei. Clar. ( sursa
O poză relevantă pentru că are ziare și femei. Clar. ( sursa )

Știți că pot fi aiurit. Recunosc că sunt aiurit. Mi se întâmplă să mai uit sau zăpăcesc tot felul de chestii, de obicei nu de alea importante, dar agenda și reminderele prin SMS mi se par invenții geniale. Tocmai pentru că mă ajută să mă organizez și pe mine însumi îmi place, de exemplu, să lucrez în PR, pentru că de când fac event planning am devenit la rându-mi un model de organizare. Almost.

Numai că uneori nu-mi iese.

De exemplu, săptămâna asta, mi-am început 4 zile din 5 cumpărând ziare. E o epopee să găsești ziare locale în Cluj: luni la prânz am căutat din Cipariu până în Bună Ziua și Zorilor spre Recuperare, fără să văd vreun chioșc deschis! De marți, am reperat o tanti vânzătoreasă de presă și am rugat-o să-mi țină câteva exemplare – că altfel trebuia să mă trezesc cu noaptea-n cap, să cumpăr ziarele și, când mă întorc acasă, să trezesc și cocoșul din bătătură.

Am mers și azi după ziare la tanti care, poate v-ați dat seama, e femeia din titlu. Le-am plătit, am intrat la un magazin să-mi iau obișnuitul suc, dar în final mi-am dat seama că nu am ziarele. Mă întorc la chioșc:

– Săru’mâna, oare mi-am lăsat ziarele la dumneavoastră?

O văd că râde îndesat printre cojoace, îmi întinde ziarele cu o mână și îmi spune vorbele care m-au convins că în patru zile s-a lămurit cu cine are de-a face:

– Vaaai, domnuc, puteam să jur că veniți înapoi fără mănuși!

Atenție, cititori! Informațiile se publică pe bani

Înțeleg că ultimii ani au fost grei, că munca de jurnalist e obositoare atunci când o faci cum trebuie, că recesiunea a lovit de multe ori în jurnaliștii cinstiți și care nu au vrut să devină sclavii lui VEZI AICI; știu că există un nivel de frustrare față de companii percepute ca prospere, dar care nu își fac reclamă în ziar.

Acestea fiind spuse, cred că nu există nicio scuză ca să condiționezi publicarea informațiilor transmise printr-un comunicat de presă de cumpărarea de reclamă. 

Informațiile din comunicatul de presă le publici dacă le consideri interesante pentru cititorii tăi sau le folosești în documentarea ta. Comunicatul nu e ceva care trebuie să apară, e doar o sursă printre toate cele de care un jurnalist se folosește ca să-și scrie materialele. Dacă vreau reclamă în ziar, voi cumpăra spațiu de reclamă; dacă am o informație pe care o consider utilă unui ziarist sau publicului, o trimit într-un comunicat.

Da, sper să apară. Dar sper să apară pentru că e un subiect fain, că e bine scris, că poate e ceva ce cititorii merită să afle. Când îmi spui: nu îți public comunicatul decât „pe baza ofertei de publicitate”, mie îmi sună a condiționare.

Acum câteva luni, am descoperit că nenumărate ziare locale din Zalău credeau că primul festival de film din oraș, cu intrare gratuită, nu este știre, pentru că organizatorul nu își cumpăra reclamă. Ieri, am văzut că și la Cluj se poate.

Mi-a demonstrat-o Szabadsag, de la care am primit următorul mesaj în urma unui comunicat de presă (am scos numele companiei, care nu are nicio vină, și al expeditorului):

Stimate Domnule Aronet,

Ne bucura faptul ca daca interesele firmei Dvs. o cer, si nicidecum alta data, puneti la dispozitia presei comunicate si in limba maghiara. Cam acelasi tratament l-am observat din pacate si in politica de reclame a [companiei]. Dealtfel [compania] nu a mai comandat reclame de ani buni in cotidianul nostru sau pe site-ul nostru, cel mai frecventat site de presa dealtfel din Cluj (peste 500 mii de pagini download-ate lunar, vezi trafic ranking pe www.szabadsag.ro).
Va atasez in consecinta ofertele noastre de publicitate. Vom fi bucurosi sa va publicam comunicatele de presa pe baza acestora.
Cu stima,

[semnatar]

Recunosc că nu prea citesc presa maghiară, dar azi am intrat pe foarte-citita ediție online ca să văd ce subiecte găsesc, cu sau fără legătură cu comunicatul meu de ieri. Nu am ajuns deloc departe; chiar nefiind vorbitor de maghiară mi-am dat seama că deschiderea de ziar e genială: poza e din proiectul Cartierul Tineretului, iar Szabadsag ne anunță e se întâmplă cu viitorul cartier Lomb.

Q.E.D.

Pe agenda media – scurte din intalnirea CJI de la Cluj

LIVE UPDATE. Cateva idei din intalnirea CJI cu presa de la Cluj:

* In 6 zile legea presei a lui Ghise (aberatia cu cartea de jurnalist) va fi aprobata tacit de prima camera sesizata. Niciunul din jurnalistii prezenti nu face parte dintr-o organizatie care sa fi luat pozitie impotriva legii.

* 15 senatori PSD care vor sa taie taxa TV au invocat in fundamentarea legii date contrazise de realitate privind audientele TV.

* Senatul a respins de curand o lege care prevedea ca TOTI radiodifuzorii sa dea 40% din timp muzica romaneasca. Printre initiatori, Victor Socaciu si probabil chitara lui.

* Codul audiovizualului, negociat intre organizatii profesionale, a fost copiat intr-un proiect de lege. Ar fi prima lege care sa transforme reguli profesionale in cerinte legale si ar ucide autoreglementarea.

* O lege care ar trebui sa sprijine cultura prevedea ca posturile de nisa sa aiba macar 30 de minute saptamanal de cultura, dupa o definite care nu include jazzul, dar care include circul, pentru ca printre initiatori era si fosta sefa a circului Globus.

* Tot in Parlament se afla strategia de aparare nationala. O mai stiti? Aia care zice ca jurnalistii si campaniile lor de presa sunt niste „vulnerabilitati”.

* Ioana Avadani, director CJI: „Nu vom trece de anii 2012-2013 fara o lege a presei. Sunt ani electorali si tendinta de a reglementa presa de sus e prea mare”.

* Avadani: „Din 2009 incoace presa si-a pierdut 30% din credibilitate”