Atenție, cititori! Informațiile se publică pe bani

Înțeleg că ultimii ani au fost grei, că munca de jurnalist e obositoare atunci când o faci cum trebuie, că recesiunea a lovit de multe ori în jurnaliștii cinstiți și care nu au vrut să devină sclavii lui VEZI AICI; știu că există un nivel de frustrare față de companii percepute ca prospere, dar care nu își fac reclamă în ziar.

Acestea fiind spuse, cred că nu există nicio scuză ca să condiționezi publicarea informațiilor transmise printr-un comunicat de presă de cumpărarea de reclamă. 

Informațiile din comunicatul de presă le publici dacă le consideri interesante pentru cititorii tăi sau le folosești în documentarea ta. Comunicatul nu e ceva care trebuie să apară, e doar o sursă printre toate cele de care un jurnalist se folosește ca să-și scrie materialele. Dacă vreau reclamă în ziar, voi cumpăra spațiu de reclamă; dacă am o informație pe care o consider utilă unui ziarist sau publicului, o trimit într-un comunicat.

Da, sper să apară. Dar sper să apară pentru că e un subiect fain, că e bine scris, că poate e ceva ce cititorii merită să afle. Când îmi spui: nu îți public comunicatul decât „pe baza ofertei de publicitate”, mie îmi sună a condiționare.

Acum câteva luni, am descoperit că nenumărate ziare locale din Zalău credeau că primul festival de film din oraș, cu intrare gratuită, nu este știre, pentru că organizatorul nu își cumpăra reclamă. Ieri, am văzut că și la Cluj se poate.

Mi-a demonstrat-o Szabadsag, de la care am primit următorul mesaj în urma unui comunicat de presă (am scos numele companiei, care nu are nicio vină, și al expeditorului):

Stimate Domnule Aronet,

Ne bucura faptul ca daca interesele firmei Dvs. o cer, si nicidecum alta data, puneti la dispozitia presei comunicate si in limba maghiara. Cam acelasi tratament l-am observat din pacate si in politica de reclame a [companiei]. Dealtfel [compania] nu a mai comandat reclame de ani buni in cotidianul nostru sau pe site-ul nostru, cel mai frecventat site de presa dealtfel din Cluj (peste 500 mii de pagini download-ate lunar, vezi trafic ranking pe www.szabadsag.ro).
Va atasez in consecinta ofertele noastre de publicitate. Vom fi bucurosi sa va publicam comunicatele de presa pe baza acestora.
Cu stima,

[semnatar]

Recunosc că nu prea citesc presa maghiară, dar azi am intrat pe foarte-citita ediție online ca să văd ce subiecte găsesc, cu sau fără legătură cu comunicatul meu de ieri. Nu am ajuns deloc departe; chiar nefiind vorbitor de maghiară mi-am dat seama că deschiderea de ziar e genială: poza e din proiectul Cartierul Tineretului, iar Szabadsag ne anunță e se întâmplă cu viitorul cartier Lomb.

Q.E.D.

Scurte din presa a la Cluj

Pentru că tot nu vă săturaţi de presă :)) şi tot dintr-astea citiţi:

* Rareş Bogdan a luat Realitatea TV Cluj, deci cu un ziar-veteran şi două televiziuni, va fi întâiul mogul al Clujului 😀

* Nicoleta Nap este editor la servus_cluj, la Cetăţeanul Clujean a rămas Anamaria Pascal şi… atât?! a mai rămas cineva?

* Şi la a treia am o amnezie groaznică. Oare îmi trece? 😛

Sinteză: despre Antena 1 Cluj

Ce s-a auzit ieri despre Antena 1 Cluj:

  • aproximativ 15 oameni pleacă
  • emisiunile şi ştirile locale dispar
  • matinalul rămâne până la finalul unor contracte de publicitate
  • rămân doar reporter + cameraman, aşadar corespondent local, nu şi studio
  • rechinii încep să se învârtă în jurul „oportunităţii” (dar despre asta veţi citi pe alt blog)

Ce s-a scris ieri:

Antena 1 Cluj e locul în care am făcut prima ştire TV din viaţa mea, aruncat în faţa unui aparat despre care nu ştiam nimic şi pus „să-mi scot sincroanele”, altă operaţiune misterioasă la vremea aia. Rezultatul a fost rescris complet, evident… Tot acolo am tras zahăr pudră pe nas, ca să aibă colegii de la ştiri „ilustraţie” pentru o ştire, iar Darius I. Dănilă mi-a executat o percheziţie pe peretele de la Jurnalul de Cluj, în aceleaşi scopuri nobile. Pentru cei care azi nu mai pot zâmbi, dar au multe amintiri, pumni strânşi şi succes mai departe!

George Jiglău, editor Citynews

Jurnalistul George Jiglău ar urma să lucreze de săptămâna viitoare ca editor al Citynews.ro, funcţie liberă de aproximativ o lună, de la plecarea Ralucăi Crişan. Dacă toate părţile cad de acord, câştigul Citynews va fi semnificativ. Jiglău a fost redactor-şef al Informaţia de Cluj, în perioada acestuia de cotidian gratuit şi apoi ziar exclusiv online, până la închidere. Anterior, a mai lucrat ca redactor pe departamentul politic la ZIUA de Cluj.

Pe George îl puteţi citi în două locuri: pe blogul personal şi pe site-ul unei comunităţi de bloggeri pe teme europene.

Despre alte planuri ale CityNews, respectiv posibila deschidere a unui cotidian tipărit destinat zonei rurale, citiţi la Tibi. Dacă se adevereşte ce scrie acolo, respectiv că va exista sprijinul europarlamentarului Rareş Niculescu pentru proiect, cred că va fi mare concurenţă pentru abonamentele primăriilor comunale la cotidiene.

Rocada purtătorilor de cuvânt

Noua purtătoare de cuvânt a Primăriei Cluj-Napoca este Oana Buzatu, scrie Gazeta de Cluj. Oana lucra de la începutul lunii în echipa de ştiri a Radio Transilvania, după o vreme lungă petrecută la România Liberă, ediţia de Transilvania-Banat.

În locul Oanei, noul prezentator Radio Transilvania va fi de săptămâna viitoare Daniel Sârbu, om cu mulţi ani de jurnalism în spate, dar care va rămâne şi în biroul de presă al Universităţii Tehnice, pentru că, se pare, nu e conflict de interese. El va prezenta în echipă cu Claudiu Pădurean.

Cine City, un cotidian gratuit powered by Clujeanul

coperta_cine_city_numarul_0Sub deviza „la ziare noi, tot noi!”, echipa Clujeanul s-a hotărât că nu-i ajunge să facă un săptămânal tipărit şi un cotidian online, aşa că pe perioada TIFF 2009 vom lucra la un cotidian gratuit dedicat celui mai mare festival de film al oraşului.

Numit Cine City, va apărea din 29 mai (vineri) până la finalul TIFF 2009 şi va avea noutăţi despre festival, poveşti inedite din culise, dar şi elemente de noutate din oraş pentru vizitatori. Zilnic, spectatorii TIFF vor avea la dispoziţie16 pagini cu ştiri din oraş şi de la festival, fotografii, programul zilei şi detalii despre filme.

Cine City se va distribui gratuit în cinematografele participante, dar şi în centrul oraşului, zonele pietonale, terase şi cluburi. Detalii oficiale pe clujeanul.ro.

Vă salut şi ne vedem în 7 iunie, la europarlamentare, prima zi când o să mai am timp liber! 😀

Bloggerii şi TIFF-ul

Le datorez o explicaţie celor care au văzut bannerul TIFF de pe acest site. Nu am acceptat niciodată reclamă plătită aici, pentru că „blogul” mi-a adus alte beneficii, mult mai importante, dar am promovat gratuit oameni-produse-idei care mi-au plăcut. Respect acest criteriu şi acum, fără să iau bani pentru că am banner TIFF, dar acceptând pentru prima dată ceva în schimb: acreditare full-options la festival, că alea de la ziar le dăm cui şi munceşte pe ele. A fost propunerea PR&More, pe care au acceptat-o mai mulţi bloggeri din Cluj, după criterii discutate individual, inclusiv Vasile Racoviţan, Mihnea Măruţă, Daniel Iftene şi Laura Laurenţiu.

În cazul meu, am spus „da” pentru că voiam să văd cât mai multe filme, anul ăsta, şi să scriu despre festival în afara muncii de la ziar, aşa că ideea PR&More s-a potrivit la fix. Politica mea, din punctul ăsta de vedere, nu s-a schimbat deloc: voi promova doar lucruri pe care le recomand personal şi cât se poate de transparent, ca să ştiţi dacă e gratis sau a dat criza în mine şi vă recomand pasta de dinţi pentru emo „Gilette cu trei lame”.

S-a închis Cluj Expres

cluj-expresColegii din redacţia Cluj Expres au fost anunţaţi astăzi, în jurul orei 13, că publicaţia la care lucrează nu mai apare. De mâine. O parte din oameni vor fi daţi afară.

Rămâne varianta online, clon.ro.

Cluj Expres se distribuia gratuit, zilnic, dar de câteva luni deja nu mi s-a mai întâmplat să văd vreun distribuitor prin oraş sau să văd un ziar lăsat prin autobuz. Nu am văzut personal ultimul SNA, dar înţeleg că Cluj Expres tocmai trecuse pe primul loc.

Reţeaua Inform Media, de care ţinea Cluj Expres, a făcut aceeaşi mişcare şi la Hunedoara, unde s-a închis Hunedoara Expres, cu aceeaşi graţie: angajaţii au fost anunţaţi printr-un email, scria Denisuca. Atunci, au fost daţi afară toţi cei care lucrau pe ediţia tipărită şi au rămas doar angajaţii ediţiei online. Sper să nu se facă aceeaşi mişcare şi la Cluj, pentru că în caseta de redacţie doar doi oameni din nouă apar ca responsabili de online. La Cluj se va face o restructurare, o parte din oamenii ediţiei tipărite vor rămâne să lucreze la portal, dar nu toţi.

I-am întâlnit pe aproape toţi redactorii de la Cluj Expres pe şantierul Habitat, când au ajutat la construcţia casei Andronesi. Le ţin pumnii şi le doresc şefi mai buni.

UPDATE:

A scris şi Vasile Racoviţan despre închiderea ziarului, aici.

Conform unui articol nesemnat din Ziua, au fost concediaţi zece din cei 14 angajaţi. Corespunde cu ceea ce mi-au spus oamenii de acolo.

„Iară scrii de Alexa?” Plăcerea atacului la persoană

Nu asta îmi era intenţia, dar postul precedent a devenit un super-experiment amuzant (pentru mine) pe tema „cine se simte”. Şi, mai ales, „cine se simte pentru alţii”. Am scris despre incapacitatea unor oameni de afaceri de succes de a conduce ziare cu adevărat profitabile. Adică să facă presă cinstită şi să scoată bani din asta, nu să finanţeze ziarul din sumele scoase din alte „deal”-uri.

Pe parcursul zilei, a plouat cu reacţii. Ca de obicei, mare parte pe messenger, pentru că unii oameni au încă mari probleme cu a-şi asuma public opiniile, chiar şi alea pozitive. „Nu te-o sunat încă Sorin Dan?”, „Ţ, iară ai scris de Alexa?”, „Credeam că eşti prieten cu ăia de la ….”, ca să dau doar o parte din mesajele de întâmpinare pe care le-am găsit dimineaţă.

Culmea e că nu scrisesem absolut deloc cu gândul la vreunul din ei. Aveam în minte mai degrabă câteva exemple de la nivel naţional, dar textul era o constatare generală despre o piaţă pe care puţini se auto-susţin.

Pe de o parte, lipsa de reacţii asumate, iar pe de cealaltă numărul mare de „feedback”-uri venite privat pe tema unor persoane specifice mi s-au părut o demonstraţie clară a plăcerii (pe care am ajuns acum să o consider cvasi-generală) de a vorbi direct despre persoane, nu despre idei.

De ce ziarele nu devin afaceri profitabile?

cherriesA cumpărat un kil de cireşe şi le-a vândut apoi mai scump, bucată cu bucată. Din profit, a luat două kile de cireşe. Şi uite-aşa, a ajuns să aibă cel mai mare hypermarket de cireşe din Europa. Apoi şi-a făcut ziar, iar peste un an ziarul lui a dat faliment.

Înlocuiţi acum „cireşe” cu agenţie de turism sau de publicitate, afaceri imobiliare, fond de investiţii, benzinărie. Aproape orice. Povestea stă în picioare: oameni care au lansat sau care au condus afaceri de succes în România s-au dovedit incapabili să susţină un ziar. Adică nu au putut crea un produs care, după o perioadă de investiţii, să se susţină singur, nu să le provoace în continuare pierderi. Dacă un ziar nu trăieşte pe propriile picioare, e deja irelevant dacă, în practică, falimentul e declarat sau nu – oricum, independenţa editorială îi este compromisă.

Nu cred că îi consideră cineva proşti pe marii oameni de afaceri ai României. Îi bănuim de necinste, de şiretenie, de o mulţime de alte păcate, dar inteligenţanu le-a fost contestată. Ce face oare ca, atunci când oamenii ăştia se ocupă de presă, să nu mai ştie să creeze profit?

Nu am un răspuns definitiv. Cred că, în primul rând, nimeni nu a înţeles că ziarul e vândut de conţinut, aşa că metoda Ladima de a angaja reporteri ca pe ciorapii ţigăncilor din Mihai Viteazu, trei la un leu, nu va da rezultate. Că redactorii cărora le trimite mama pachet cu mâncare de acasă nu vor crea ziarul pe care să îl laşi copiilor moştenire. Nu am văzut să se răsplătească performanţa; câţi dintre voi ştiţi ca materialele premiate ale unor jurnalişti din Cluj să fie recompensate serios şi în redacţiile proprii, dincolo de felicitări?

Poate că toţi aceşti oameni de afaceri care vin şi „fac presă” nu au reuşit încă să găsească acel condiment pe care l-au pus în reţetele din fabricile lor de cârnaţi, gherghefuri şi motostivuitoare. Poate că adevărul, materia primă a presei, e mai greu de furat la cântar.