Am vrut să cuceresc lumea

Am vrut să scriu. Am vrut să ies într-o tură de munte cu prietenii. Am vrut să merg cu gașca în Vamă să ne plângem că s-a stricat.

Am vrut să fac curat, să spăl toate vasele, să nu las nicio haină necălcată. Am vrut să încep un proiect nou care să dea pe spate internetul românesc, am vrut să pornesc un startup din care să fac un exit de 1 milion de dolari peste un an, am vrut să cuceresc lumea.

În cele din urmă, am fost nevoit să accept realitatea: azi nu pot pleca nicăieri, decât dacă îmi las un picior acasă.

Luni-nu-pleci-nicaieri

La mulți ani, pisoi! Motanul Mircea face azi 18 ani

Mircea-18-ani

Pe 4 iunie 1996, s-a născut la noi în casă o pisică, devenită ulterior motan, pe nume Ancuța, rebotezată ulterior Mircea. Nume date de maică-mea, care are un asemenea talent la botezat animăluțe încât mă bucur, cum mai scriam, că nu mă cheamă Grivei.

Așadar, motanul meu Mircea împlinește chiar astăzi 18 ani.

Ce înseamnă să ai o pisică venerabilă? Mircea își arată din plin maturitatea: e bine-sănătos, dar a devenit o tot mai mare sugativă de tandrețe. Când ajung acasă, imediat după ce primește de mâncare – că dragostea trece prin stomac, totuși – sunt miorlăit până mă întind corespunzător, pentru ca cineva să se poată așeza lângă mine și să toarcă. Dacă activitatea asta lipsește din program, vecinii se gândesc că trăiesc în casă cu mașina de pompieri, din cauza miorlăiturilor de protest.

În copilărie, era rapid: din capătul holului și până pe dulapul din dormitor, cea mai lungă linie dreaptă din casă, făcea aproximativ fix 2 secunde. Mircea Însuși, cum îi ziceam, mâna-n luptă vijelia-ngrozitoare care vine, vine, vine, calcă totul în picioare!

Azi, este înțelept: se uită la mine, se uită la dulap. Miaună. Se uită iar la mine, se uită insist la dulap și miaună. Doaamne, greu se mai prind oamenii ăștia!

În copilărie, avea imaginație: orice ghemotoc de hârtie era un dușman care trebuie urmărit, sfârtecat și ucis fără milă. Prin „ghemotoc” se înțelege, de asemenea, orice papuc, pantof, mănușă, haină, tapițerie de scaun sau canapea, pernă sau haină lăsată oriunde la îndemână. Prin „la îndemână”, se înțelege „adică nu închisă cu cheia în dulap”.

Azi, are noțiunea lucrurilor: știe foarte bine că toate obiectele alea sunt neînsuflețite și nici cu pointer-ul laser nu-l urnești. Se uită la celebrul punct roșu care înnebunește o pisică și apoi se uită fix la mâna în care țin pointer-ul, ca să mă facă să pricep că gluma-i veche. În schimb, îmi vânează cu mult interes mâna, motiv pentru care de 18 ani nu am găsit încă o soluție anti-zgârieturi.

Mircea18ani

Motanul Mircea împlinește astăzi 18 ani. Anul trecut pe vremea asta, am promis că-i iau mașină. Deocamdată, a primit un tort cu două tipuri de mâncare de pisicească, blat din parizer de care-i place lui când mănânc eu și lumânări din batonașele care declanșează tors-instantaneu-viteză.

La mulți whiskani, tipule! Ajung acasă și sărbătorim 🙂 Dau de băut, că ești major!

 

 

Caut cel mai bătrân motan din Cluj!

Tu eşti Mircea? Miau-mpărate!

Stimată comunitate, vă solicit ajutorul într-o cruciadă cu totul și cu totul specială. Caut Seniorul Pisicesc al Cetății, Cea Mai Veche Pereche de Mustăți, Coada Maximă Cronologic, mă rog, a mai bătrână pisică sau ăl mai trecut prin viață motan din Cluj!

Flocoșenia cu guler albastru, Mircea, primul la toate, mai ales mâncare
Poză de șantaj ca să dai SHARE. Mircea e girofarul cu guler albastru.

În data de 4 iunie 2014, colegul meu de casă Mircea, un birmanez cu mult păr pe el, dar și mai mult păr pe hainele mele, împlinește frumoasa vârstă de 18 ani. S-a născut la mine acasă în 4 iunie 1996 și de atunci mă convinge zilnic că viața fără mâțe e în zadar. Inițial, credeam că-l cheamă Ancuța, dar asta e o altă situație tragică.

De aproape 18 ani, Mircea – ale cărui aventuri vi le-am mai povestit pe larg, citiți-le că-s faine – mă face alternativ să zâmbesc, să mă enervez, să râd cu gura până la urechi, iar dup-aia să-mi scot părul de pisică de pe limbă.

În ultimii 18 ani, Mircea a primit pachete la poștă pe numele lui, a stabilit recorduri de viteză la parcurs-apartament-dărâmat-vaze, a ucis generații de șobolani și a dat naștere unor generații de corcituri europeano-birmaneze prin spatele blocului, s-a drogat cu lalele, v-a colindat de Crăciun, mi-a zgâriat toți prietenii pe mâini, s-a alintat cu toți prietenii imediat înainte să-i zgârie.

Până în ziua de azi este Binedispunător Șef, Inspector Cotloane, Colecționar Pânze Paianjen pe Bot și, ocazional, Alarmă Sonoră Anti-Fix-Nimic.

MIRCEA-WORKING-HAIRÎn 4 iunie avem majorat și facem chef. Sigur, nu-i plac lui alte pisici prea tare, că știe că-i special, unic și cel mai cel. Cum însă oamenii  au alte idei care nu convin pisicilor, gen să aibă și ei o viață, eu încerc să aflu cine e și unde locuiește cea mai bătrână pisică sau cel mai bătrân motan din oraș. Poate ne împrietenim!

Dați un share, că mână de la mână și mustață de la mustață sigur îl depistăm!

Cu mulțumiri,

Un blogger recent zgâriat

7 lucruri pe care nu le știam despre pisici

Mircea being Mircea
Domnul din imagine, Mircea, face majoratul anul ăsta 🙂

Când trăiești 17 ani cu o pisică în casă, e tentant să spui că nu te mai poate surprinde, deși s-a dovedit – empiric, dacă nu științific – că pisica îți poate face multe surprize când te întorci acasă. M-am apucat să citesc însă Cat Sense, o carte foarte mișto pentru colocatarii pisicilor din lumea-ntreagă, scrisă după studii cât se poate de serioase, nu toate ale unor cercetători britanici. Și am aflat că…

1. Pisicile nu deosebesc prea bine culorile. De fapt, văd numai două: galben și albastru (daltoniste din naștere!). Ca și la câini, roșu și verde arată probabil ca nuanțe de gri. Motiv pentru care culorile au puțină relevanță pentru pisici; forma, textura și mirosul unei jucării sunt mult mai importante.

2. Jucăriile de succes pentru o pisică sunt cele care se destramă – dacă interacțiunea ei cu jucăria nu produce efecte, se va plictisi repede. Asta pentru că joaca unei pisici e o falsă vânătoare și dacă un obiect nu se comportă ca o pradă, nu e interesant (vezi mâinile mele ca excepție la această regulă…).

3. Pisicile se pot dresa, dar numai cu mâncare ca recompensă. Afecțiunea umană, în sine, nu e un mare bonus pentru ele (motanul meu ar contrazice asta, dar ne-am dresat reciproc 17 ani, deci nu-i caz tipic). Comportamentul și recompensa/pedeapsa trebuie să se întâmple la 1-2 secunde distanță; altfel, nu mai face legătura între cele două.

4. Primele săptămâni de viață determină iubirea față de oameni. Dacă o pisică nu a intrat în contact cu oameni începând din a treia săptămână de viață, va fi mult mai puțin prietenoasă cu oamenii. Dacă acest contact e amânat dincolo de 7-8 săptămâni, probabil nu va fi niciodată un animal de casă bun – fereastra în care poate învăța să aibă încredere în oameni s-a închis. Atenție, deci, la pisicile adulte culese „din milă” de pe stradă!

5. Stresul resetează pisicile. Apropo de bagaboantele adoptate – dacă au suferit un accident sau o rană și le duceți la medic, povestea se schimbă. Hormonii de stres pot „reseta” creierul pisicii și pot permite formarea unui atașament față de oameni.

6. Mâțele văd foarte prost chiar în fața nasului (vânătorii se uită la distanță). Motiv pentru care compensează tactil cu mustățile. Acum înțeleg de ce motanul meu Mircea are mari dificultăți în a repera crănțănelele pe care i le vâr sub nas.

7. Pisicile memorează cu picioarele. Bine, exagerez. Dar ideea e că dacă au trecut cu picioarele din față peste un obstacol și sunt „deturnate” cu mâncare, iar între timp obstacolul dispare (e luat de cel ce face experimentul), pisicile vor continua deplasarea făcând cu picioarele din spate toate mișcările necesare ca să treacă peste obstacolul care era înainte acolo. Dacă nu a trecut cu picioarele peste obstacol, nu își amintește că era acolo.

CatSenseBONUS: Pisicile nu sunt încă complet domesticite și apropierea lor față de oameni e codată în gene care nu sunt dominante nici măcar la toate exemplarele domestice. Sunt foarte puține studii pe pisici, așa că, deși sunt cel mai răspândit animal domestic (câinele e pe locul 2), sunt și cele mai necunoscute științific. Nu prea știm cum vede o pisică lumea, dar ne încăpățânăm să le considerăm oameni mai mici!

Nu pot să vă recomand destul cartea asta, Cat Sense, dacă aveți vreo pisică prin preajmă.

Pentru că-i marți, pisici și agenți secreți

Pentru toți cei pentru care azi e foarte marți, așa cum e pentru mine, luați o pauză de gândire.

Nu-i așa că pisicile ar fi cei mai buni agenți secreți? Dincolo de faptul că niciun James Bond nu se poate plimba pe verticală sau sfida gravitația cum o fac el, pisicile au în mod natural access all areas*, ba chiar sunt primite cu bucurie. Colac peste pupăză, oamenii discută liber orice secret când e doar o pisică de față.

Feline secret agents, I salute you!

* Cu excepția mătușii de la țară, care știe folosi o mătură când pisica vine la smântână.

Ce Dănilă? El e motanul Rădăuţ

Îmi cer scuze că am aprobat târziu comentariile prinse în filtre şi nici n-am scris ieri, dar… mă jucam cu pisica. Altcuiva 😀

El e motanul Rădăuţ. Un bucovinean fioros, cules de pe străzile oraşului de la care-şi ia numele, mutat într-un apartament care să i se asorteze cu blana de domn. A venit peste Carpaţ, unde şi-a lăsat o literă, dar vă asigur că a ajuns la Cluj cu toate ghearele din dotare. Ce să mai zic? Ne-am înţeles ca doi fraţ. Frumoş. Mai ales el.

radaut1

 

Hai, dom’le, că-i weekend

antonio-si-leii M-a întrebat un prieten pe messenger (comentează, bă, lasă yahoou') de ce nu scriu mai "opinat" despre toate fazele cu demisia lui Giurgiu şi relansările de pe piaţa clujeană de presă…. hai, Gogule, că e sâmbătă.

 

Plus că a fost o noapte grea, jurnalistic vorbind, au organizat ăştia o noapte albă prin Cluj, plină de evenimente, care a trebuit acoperită şi documentată corespunzător. Am plecat din redacţie la 6 dimineaţa, fără exagerare… că s-a terminat băutura. 

Continuă să citești Hai, dom’le, că-i weekend