Banking de tot râsul

M-am hotărât să nu mai uit să-mi plătesc curentul și telefonul, iar soluția pentru asta se cheamă direct debit: adică la data X, gen scadența facturii, coana bancă îți ia frumos suma exactă din cont și îi oferă pe tavă de argint corporațiilor care trăiesc pe banii noștri.

Pentru asta însă, banca trebuie să aibă semnătura ta că e voie să îți ia fondurile. Deși poți face telefonic un milion de chestii, la BT nu se poate iniția un direct debit decât cu „sărumâna”. Adică mergi la bancă, sărumâna, vreau și eu un direct debit. Am fost ieri. Și le-am zis că vreau ca Electrica și Orange să-și ia din contul meu toți banii pe care-i vor, când vor ei. Ok, zice doamna, iar apoi îmi aplică un croșeu de dreapta: dați-ne facturile.

Ca să vă explic: facturi nu posed de fel. Majoritatea ajung la vecinii mei, foarte curioși să afle cât plătesc eu lumina, dacă am gaze și de ce valoare.

N-am, îi zic doamnei. Dar știu toate alea, NLC-uri, coduri client, vârsta până la care bunica furnizorului s-a dat pe gheață, tot ce vreți.

Nu nu, nu se poate, mă lămurește dânsa. Trebuie factura, hârtia în sine.

Simțind că mă ia așa, un pic cu ventilație, încerc să-i arăt că sistemul ăsta are niște pagube. Gen:

Știți, oricum la Orange eu am doar factură electronică, nu pe hârtie…

N-am încuiat-o, că procedura dă o soluție la orice:

Nu-i nimic, o tipăriți dv. pe cea electronică și veniți la noi (zâmbet larg)

Eh, aici aș fi băgat-o pe aia cu ceapa căprii mă-sii. De aia avem documente electronice, semnătură electronică și plăți online, ca să mă duc io să stau la coadă la Banca Transilvania cu teancul de hârtii.

Sper din suflet că, în curând, România nu va cere obligativitatea ștampilelor și pentru persoane fizice. Că încolo ne îndreptăm.

 

Acel moment când Orange te face roșu (de furie)

Bun-venit la Orange. Welcome to Orange. 1 1 1234## 0 Te rugăm să aștepți pentru ca unul din operatorii noștri să te țină de povești, să promită rezultate și să nu rezolve absolut nimic.

Acum câteva zile, eram un client relativ fericit. Mai pică semnalul, ei te anunță prin SMS că „mergem mai departe”, deh, relații comerciale obișnuite. Doar că, uitându-mi dimineață unul din telefoane acasă, am făcut greșeala să îmi redirecționez apelurile către celălalt. Procedeul e simplu: Orange transferă apelurile de pe numărul A pe numărul B, iar tu plătești costul convorbirii între A și B.

De activat, e simplu. Dezactivarea acestui serviciu s-a făcut însă în țsprezece pași simpli, întinși pe 48 de ore, la finalul cărora un operator Orange mă asigura să stau liniștit, că se rezolvă. Sintetizăm, că n-am destule taste câte probleme mi-au făcut:

  1. Am oprit redirecționarea de pe web, de unde am pornit-o, și am stat liniștit, dar telefonul A tot nu suna. Răspundeam la B.
  2. Am sunat la 411, mi-au spus că rezolvă ei și am stat liniștit. Până am văzut că redirecționarea nu vrea să moară.
  3. Am sunat din nou la 411 și mi-au spus că rezolvă ei în maxim 10 minute. În jumătate de oră, încercând să dau un telefon, am aflat că sunt suspendat pentru neplata facturii plătite online de o săptămână.
  4. Am sunat la 411 și au corectat „eroarea din baza de date”. Puteam să sun, dar apelurile mergeau tot pe traseul A->B.
  5. Am sunat la 411 și au rezolvat: mi-au tăiat conexiunea la internet.
  6. Am sunat la 411 și mi-au retrimis setările de net. Apoi, mi-au spus că în rețea s-au făcut schimbările necesare, dar telefonul meu dă o eroare. Oricum, mi-au făcut  legătura gratuit (!) la un coleg de la date.
  7. Colegul de la date mi-a zis că astalaltă colegă m-a îndrumat greșit, că redirecționarea e încă activă. L-am rugat să îmi facă legătura înapoi, dar cică nu se poate. Când i-am zis că e imposibil să nu se poată, mi-a zis că „de fapt, durează mai mult dacă îmi face el legătura”. Probleme mari și cu redirecționarea internă, deci
  8. Am sunat înapoi la 411 și mi-au zis că vor face verificări amănunțite și că în jumătate de oră voi fi sunat să verific că totul e în regulă. În jumătate de oră eram la loc suspendat pentru neplată.
  9. O oră mai târziu (și la numai 48 de ore de când a apărut problema), s-a rezolvat. Chiar și omul de la Orange a reușit să mă sune.

Cred că în limbajul operatorilor de la help desk ar trebui introdus un concept nou: „nu știu”. Aș fi preferat ca, în cele 6 sau 7 telefoane pe care le-am dat, să întâlnesc omul capabil să rezolve problema din prima. Din păcate, fiecare operator a refăcut exact traseul și soluția despre care îi spuneam din prima că nu funcționează, înainte să asculte ce aveam de zis.

Sunt curios acum dacă voi plăti eu redirecționările făcute după ce am cerut prima dată anularea acestui serviciu.

De ce n-are Vodafone minute

Să zicem că, la cât vorbesc la mobil, mă enervează să am o factură de 200 de lei prin nenumărate costuri suplimentare. Aşa că am zis să-mi schimb abonamentul cu unul mai încăpător.

Surpriză însă: cea mai bună ofertă Vodafone pentru clienţi existenţi îmi aducea ceva de genul 110 minute în afara reţelei. Plus nu-ştiu-câte-că-nu-mi-pasă în Vodafone, reţea în care mai vorbesc cu patru oameni, dintre care una e fostă prietenă, deci nu se pune, că sună ea. Asta cu prelungire de contract şi o obligaţie interesantă: peste un an sau doi, când expiră perioada obligatorie, abonamentul devine unul de trei euro şi trebuie să aleg din opţiunile de atunci. Altfel spus, dacă ai ceva mai bun decât ce este pe piaţă, ghinion.

Nu vă uitaţi la abonamentele expuse public, care au până la 1000 de minute naţionale incluse (la 100 de euro). Pentru că „naţionale” nu-i totuna cu „în afara reţelei”, sunt minute care se consumă şi dacă suni în Vodafone.

Dar între timp m-am prins de ce n-are Vodafone minute: nişte fete împart cartele prepay prin oraş, cu câte 400 de minute fiecare. Perfect aşa, daţi sute de minute gratis pe stradă, iar pentru abonaţii cu 10 ani vechime, mai moderaţi! Cred că îmi iau şi eu o cartelă prepay. Viitorul abonamentului sună portocaliu.