CONCURS: ultimele invitații la concertul JOE SATRIANI din Cluj

joe_satriani_01_45925400

Joe Satriani a venit prima dată în România în 2013 – bineînțeles, la București. Sala Palatului a fost plină, dar asta a însemnat tot numai 4.000 de oameni. Clujul îi poate, însă, oferi mai mult, în noua Sală Polivalentă, unde îl putem vedea, asculta și, dacă mă cunosc, putem cânta air guitar sincron cu el, în doar două zile – marți, 13 octombrie, THE SHOCKWAVE TOUR include Cluj-Napoca.

Despre Satriani cred că n-are rost să vă spun prea multe. Să zici „Rock instrumental” nu-i suficient pentru ce face omul ăsta pe scenă, iar să-l vezi live sunt convins că-i o experiență care merită toți banii.

Dar fiindcă tot ați ajuns aici, să încercăm varianta fără bani, dar cu imaginație. Un cititor sau o cititoare a acestui blog va putea câștiga o invitație dublă (de două persoane) la concertul din Cluj. Condiția e să chiar fie de aici și să își dorească să ajungă la eveniment – simplu, nu?

Timpul e scurt, deci mâine după-masă/seară anunț câștigătorul. Până atunci, biletele sunt disponibile online pe Eventim , dar au trecut ca pâinea caldă, așa că încercați-vă norocul repede.

Că tot vorbim de noroc – acest concert pică într-o zi de marți, și 13 pe deasupra – așa că pentru a intra în concurs, povestiți-mi de o superstiție – fie care s-a confirmat, fie pe care ați demontat-o prin episod din viața voastră. De obicei trag la sorți dintre comentarii, dar dacă una din povești o să-mi placă prea mult, prea ca la țară, îmi rezerv dreptul de a o premia direct. Și cum să zic… puteți fi creativi! Any good story deserves embellishment!

UPDATE: Invitația merge la Adina, al cărei comentariu a fost norocos, fiindcă pentru mine era prea grea alegerea 🙂 Congrats & enjoy!

Drumurile noastre poate se vor remixa vreodată?

eminem-vs-dan-spataru

După ce am auzit că și Dan Spătaru poate fi remixat până și cu Eminem, e clar:

  1. Singurele lucruri care ar supraviețui unei apocalipse nucleare ar fi gândacii și piesa „Drumurile noastre” a lui Dan Spătaru.
  2. România n-are autostrăzi numai pentru ca piesa asta să rămână în actualitate.
  3. Dacă dai laptopul pe mut, „Drumurile noastre” se va auzi în continuare.
  4. Stephen Hawking a demonstrat că puricii de la televizor sunt 10% radiație de la Big Bang și 90% „Drumurile noastre”
  5. Singurul lucru pe care Chuck Norris nu îl poate face e să dea radioul mai încet când se difuzează „Drumurile noastre”
  6. În acest moment, chiar dacă n-ai dat play mai sus, îți cânți piesa singur, în gând
  7. „Drumurile noastre” e atât de puternică încât i-a înviat pe pensionarii de la BZN:

Cine nu vrea să doarmă, să ceară invitație!

Londoner-Feed-Me

Nimeni nu doarme. Pentru că drum and bass, electro, house și dubstep. Așa ne amenință Feed Me, adică un DJ și producător englez atât de celebru, încât am auzit de el până și eu, care mă duc la electronice de trei ori pe an, cu condiția să fie an bisect (de fapt, s-ar putea să fiți surprinși :D). Feed Me e genul de artist pe care-i bine să nu-l ratezi când trece prin Cluj, mai ales dacă-ți place ideea că nume tot mai mari vin la Cluj și vrei să continue trendul ăsta.

Așadar: 4 aprilie, ora 22, la parcarea subterană Cluj Arena, Feed Me mixează pe ritmurile albumului Calamari Tuesday, care n-a fost decât locul I în US dance charts, ca să nu mai vorbim de cât am auzit piesele lui și de astalaltă parte a bălții atlantice.

Biletul costă: 30 de lei până la miezul nopții, 40 de lei după aia sau 0 lei dacă îmi lași un comentariu mai jos cu o piesă de același stil pe care îți place s-o asculți, să-mi dau și eu refresh la playlist. Din toate comentariile, tragem 3 la sorți și avem câștigătorii celor 3 invitații. Dată limită: 2 aprilie, ora 23:00.

Am rămas înțeleși? Dați play la Feed Me și scrieți un comentariu cu piese care ar merge puse în continuarea playlistului. După care mergem în Londoner la încălzire și la Cluj Arena pentru party.

 

UPDATE: Dacă aţi comentat dar nu apar linkurile de la voi, don’t freak! S-au rătăcit printre mii de spamuri și durează până le recuperez – veți vedea că sunt aprobate multe în același timp. Nimic nu se pierde, nimeni nu doarme!

REZULTATE CONCURS (tragere la sorți între ID-urile comentariilor, prin random.org):

Invitațiile (la întrebarea voastră, am verificat cu organizatorii – sunt de o persoană) au fost câștigate de:

  • Andrei Pop
  • Ioana Cazan
  • Alexandru Leu

Numele voastre vor fi pe lista organizatorilor pentru a avea acces. Distracţie plăcută!

Nişte motive ca să folk

cosmin-vaman-alexandra-andrei

Foarte multă vreme n-am fost fan al folkului, pe motiv că pistoalele pumnalele gloria și caii haiducilor nu erau ideea mea de audiție. Apoi, în nişte împrejurări mai personale, mi-am dat seama că nu ascultam ce trebuie și că există multă muzică tânără și cu suflet în domeniu ăsta!

Acum trei ani am fost prima dată la Alba Iulia la cel mai mare festival de profil din România: Ziua de Mâine. De atunci am fost acolo în fiecare an, de fiecare dată din altă postură, iar anul ăsta am pătruns în cele mai culise, ca să-mi confirm ideea: o fi faină muzica folk, dar oamenii care cântă folk sunt cei mai.

Dacă apuci să îi cunoști și să vorbești cu ei, e bonus – dar important e că nu ai nevoie de asta. Oamenii ăștia spun atât de multe despre ei înșiși prin muzica lor, mai ales la început de carieră, încât să îi auzi live la un festival înseamnă să îi cunoști, chiar dacă ești în public. Să fii în public la un festival de folk înseamnă să simţi că şi tu comunici cu oamenii de pe scenă într-un mod pe care niciun alt gen muzical nu îl mai oferă. Îmi plac genuri foarte diverse de muzică, dar folkul e o stare aparte. După cum există mai nou o aplicație pentru orice, există și o melodie folk pentru orice – de la petreceri la seri melancolice.

Folkul e printre ultimele redute ale exprimării sincere a unui artist, într-o lume în care un hit e produs de o întreagă echipă, după reţete.

Ca de obicei, s-a dezbătut la festival şi „ce e și ce nu e folk?”. Eu zic că partea frumoasă a acestui folkului e că îl recunoaștem și atunci când nu îl putem defini. Acum 3 ani l-am întâlnit pe Cosmin Vaman, care a luat anul ăsta spectatorii prin suprindere cu un recital de nota 10, plin și de umor, și de melancolie. Veți mai auzi de el și de Alexandra Andrei (cei doi câștigători de la Alba din ultimii ani cântă împreună de ceva timp și bine fac), pentru că în primăvară vor lansa primul lor album, cu mulți invitați neașteptați din lumea muzicii românești. Mă dor degetele de blogger că nu pot spune cine!

(filmări de Feri Teglaş, acustic blogger!)

Câștigătorul ediției 2013 Ziua de Mâine este Mihai Boicu, un băiat care a urcat pe scenă şi a spus un „bună seara” șoptit, cu un glas subțire, sugrumat. După care a scos din el o voce senzațională, de m-am simțit ca membru în juriul vreunui X-Factor sau Got Talent, șocat de ce se aude de pe scenă. Pe a doua lui melodie, toată lumea a început să îl aplaude, prima dată că se aplauda în timpul unei piese în acea seară.

Mihai a câștigat premiul I, ceea ce înseamnă că îl revedem anul viitor cu un recital. Și a mai primit un premiu: publicul a cerut atât de categoric un bis, încât a fost primul premiant – în 9 ani de festival! – care a revenit pe scenă și a cântat o a treia piesă. Dacă va confirma în viitor succesul de acum, ține doar de el și de determinarea lui de a compune mai multe piese 😀 și a cânta mai mult.

Dacă vreţi mai mult folk de la Alba Iulia, aici e pagina de Facebook – unde vor urma mai multe filmări din festival, de data asta nu făcute din sală, ci înregistrările transmisiunii live, cu sunet de calitate 100%. Vă aştept!

Toamna Muzicală şade bine Clujului

banner mic

Sunt multe festivaluri care se mândresc cu faptul că sunt „de tradiție”. Și unul, unul singur, care nu vorbește nicăieri de tradiție, dar notează discret: „ediția 47”.

Toamna Muzicală Clujeană e genul de eveniment care nu ţine prima pagină, deşi o merită, la care vedetele sunt genul ce nu apar în tabloide şi nu defilează pe covorul roşu. Violoniştii de pe scena Filarmonicii nu cântă la instrumente de trei milioane de euro, deşi le-ar merita, şi nu au pe scenă fum şi lasere, în principal fiindcă nu au nevoie de ele.

Anul ăsta regret că am fost la vreo 400 de kilometri de sala în care a avut loc deschiderea, dar îmi propun să recuperez.

Miercuri cântă ansamblul celor 12 violoncele, Napocelli. Dacă nu aţi auzit niciodată cum sună Brahms, Verdi, Wagner, Enescu şi da, Astor Piazzolla, doar la violoncel, vă recomand să încercaţi, s-ar putea să dea dependenţă. În cazul meu, a funcţionat. Miercuri, 9 octombrie 2013, ora 19, la Colegiul Academic.

Un eveniment mare e însă vineri, 11 octombrie, ora 19, când e programat unul din cele patru concerte simfonice ale festivalului. Ce va fi special pentru mine: să descopăr muzica lui Constantin Silvestri, un compozitor, dirijor şi pianist român considerat drept una din cele mai complexe personalităţi muzicale româneşti după George Enescu. În program vor fi „Trei piese pentru orchestre de coarde” (ne referim la instrumente, da?), prelucrări după melodii populare românești.

Urmează Mendelssohn Bartholdy, Concertul pentru două piane, o bucurie pentru un blogger ai cărui patru ani de pain, pardon, pian, s-au încheiat cu abilitatea de a scrie foarte repede la tastatură, și Rahmaninov, care ne aduce prin Simfonia a III-a în la minor ceea ce oameni mai cultivaţi decât mine numesc un „amestec rusesc de melancolie și extaz”, încheiat cu o „explozie de optimism”.

Cam cum mi-aş dori să arate şi viaţa mea, dacă apuc să o văd pe toată.

Vă invit la Toamna Muzicală Clujeană din postura mea de ascultător (meloman ar presupune să fiu ascultător mai des), cu aceeaşi provocare pe care mi-o ofer întâi mie: să ies din rutină şi să ascult o muzică de care nu-ţi aminteşti ca de refrenul unei piese enervante de la radio, ci ca de un prieten bun cu care ai avut, odată, o discuţie care te-a trezit din letargie.

Un gest de onoare marca Deep Purple

Cluj Arena Music Fest

M-a impresionat un gest foarte frumos al celor de la Deep Purple. Cred că ați citit știrea în sine: Deep Purple și UB40 sunt capete de afiș la Cluj Arena Music Fest, două zile de concerte pe una din cele mai mari scene din România.

În 7 iunie, e ziua Deep Purple, care îi vor avea în deschidere pe Baniciu, Kappl, Lipan & Friends, Holograf, Compact, Bere Gratis și Proconsul.

În 8 iunie, vin britanicii de la UB40 (iu-bi-forty-patruzeci, pentru prieteni și fani), după încălzirea făcută de Smiley (salut, Andrei!), Alex Velea, Ştefan Bănică jr. şi Antonia.

Dar Deep Purple sunt cei care au arătat ce înseamnă clasă britanică: i-au invitat la concert pe membrii orchestrei și corului Filarmonicii „Transilvania” (adică peste 100 de persoane), alături de care au cântat în anul 2000, într-un turneu european. E un gest cum rar am întâlnit, însoțit de o declarație foarte frumoasă: ,,Este o onoare pentru noi să putem avea invitaţi la acest concert membrii uneia din instituţiile culturale care au adus renume şi prestigiu Clujului. (…) Gestul nostru este şi unul de apreciere pentru gusturile muzicale şi curajul pe care l-au avut invitaţii noştri, de a plonja într-un stil cu totul diferit de muzica cu care erau obişnuiţi până atunci”. (Știrea completă în Clujul Liber)

Jos pălăria și respectele mele, domnilor!

Pentru noi, cei care n-am cântat alături de Deep Purple (deși eu încă mai sper), biletele costă de la 65 la 250 de lei pentru prima zi și între 45 și 200 pentru a doua. Există și abonamente pentru toate concertele, cu prețuri între 85 și 350 de lei. Le găsiți pe www.myticket.ro, și de la standurile aflate în mall-urile clujene.

Un sfat după experiența de la concertul Scorpions: merită să aveți bilet în Golden Circle, iar la aceiași bani luați-vă în zona A (adică tot pe teren) și nu în tribună – se aude mult mai bine.

Piese pe care o să vă doriţi să nu le fi ascultat

0124ears

Am ascultat prea multă muzică bună în ultima vreme ca să nu fac şi eu câteva recomandări. Ce, doar alţii pot să fie curatori de inspiraţie muzicală? Aşa de încălzire, să începem cu un hit, probabil l-aţi descoperit. E cu piramide, pirapiramide, pirapiramide:

 

Teleshoppingul și tigaia în care prăjești până și fericirea au devenit subiecte folclorice. Lorena asamblează o experienţă foclorică autentică din elemente contemporane, făcându-mă să-mi doresc ca folclorul să nu mai evolueze deloc, niciodată:

 

Lăsăm în urmă mundanul pentru a ajunge la metafizic şi a ne cerceta soarta. De ce suntem pe pământ? Care e sensul existenţei? Există destin sau totul depinde de alegerile noastre? Rechinul nu ar înţelege dacă i-aş spune că răspunsul este 42, motiv pentru care a scos o piesă din propria viziune. Ui, ui, ui!

 

Dar, pentru că se apropie sărbătorile creştine, nu puteam să uit de faimoasa trupă Pocăiţii, care nu mai au nevoie de comentarii:


Şi în fine, descoperirea muzicală a anului pentru mine este domnişoara Gnesa, a cărei cea mai mare calitate muzicală este că s-a epilat pe unde trebuie şi a convins pe cineva să-i plătească minunea asta de video. Sunt curios câţi artişti sună aşa dacă le uită cineva microfonul deschis:

 

Un final inspirat de weekend vă doresc şi o săptâmână în care aceste hituri vă iasă din cap cât mai repede!

P.S.: Dacă aveţi alte sugestii, haideţi să completăm lista!

De ce abia aștept să înceapă Toamna Muzicală Clujeană


Din 1965, Clujul vibrează în fiecare toamnă. E o notă subtilă, o armonie care face ca frunzele copacilor seculari de pe strada Kogălniceanu să foșnească mai frumos. Îmi doream de ani întregi ca mai multă lume din oraș să știe de Toamna Muzicală Clujeană, locul de întâlnire al unor instrumentiști inegalabili și spațiul unor concerte de care nu vrei să te desparți.

Visul devine realitate în 2012. Toamna asta caldă, în care octombrie dă încă semne de vară, aduce cele mai multe noutăți din istoria unui festival care are deja o tradiție eclectică. Doar că, dacă până acum vorbeam doar de spațiul clasic al sălii de concerte, Filarmonica face acum pași spre lumea din afară, cu concerte inedite, în spații noi (și pe Facebook).

Pentru fanii science-fiction, au RenaiScienceFiction, un concert în care calculatorul are un rol important, programat în clubul Diesel. Ce are Diesel-ul cu Filarmonica? Cred de multă vreme, și am scris de ceva vreme, că dacă vrem ca mai mulți oameni să vină la concert, trebuie să mergem după ei, în primul rând.

Dar dincolo de elementele de inedit, toamna va fi bogată:

  • „Damnațiunea lui Faust” a lui Berlioz, sub bagheta lui Cristian Mandeal, deschide festivalul vineri seară la ora 19;
  • O formație de 12 violonceliști va cânta partituri special adaptate pentru acest instrument într-un regal de energie. Nu îi ratați, i-am mai auzit și sună incredibil, dincolo de faptul că se anunță a fi un concert…vesel!
  • Prietenii violoncelului știu cum sună Bach la acest instrument – pe cei care încă nu știu, îi convinge Răzvan Suma în 16 octombrie,
  • Imaginați-vă apoi cum sună un concert de orgă la Biserica Reformată de pe Kogălniceanu și v-ați făcut program pentru data de 22;
  • Chitară clasică în 24: un instrument care nu se potrivește doar folkului, muntelui și mării;
  • Și prea multe să încapă aici, dar va urma!

Pe strada Kogălniceanu din Cluj, unii vor să taie copacii seculari. Câțiva, nu foarte mulți, fac Muzică. Alții, tot mai mulți, merg să-i asculte…

Maria Răducanu, în concert la Cluj

Am săptămâna asta multă muzică în program, așa că vă invit diseară la ora 20 în clubul My Way pentru un concert Maria Răducanu. Din nou, nu e main-stream, e doar high-quality, nu e mult marketing, e doar o recomandare personală.

Muzica ei nu mi-e foarte familiară, e o descoperire plăcută făcută mai de mult și târziu re-descoperită. Dar Maria Răducanu are o voce minunată și, dincolo de asta, e genul de artist care îmi place: împinge uneori limitele dintre genurile muzicale pentru a inventa ceva nou și surprinzător.

Ascultați, spre exemplu, clipul de mai jos, și spuneți-mi dacă sunt versuri pe care le-ați aștepta pe ritmurile unui cvartet jazz…

Când muzica aprinde lumina: Notes & Ties

De ce se ascultă manele în țara asta? De ce avem atâta muzică pop trasă la indigo și radiouri care par să aibă un playlist comun, fără pic de individualitate? Nu e niciun mister până la urmă: în spatele acestor preferințe populare există o industrie de promovare care funcționează cu motoarele la maxim.

Dar când ați auzit ultima dată (la noi) de marketingul unei orchestre simfonice?

Multă vreme, la noi, muzica clasică a stat într-un turn de fildeș și foarte de curând a început să coboare de acolo, să se apropie de public. Anul trecut, Filarmonica a cântat în aer liber – și mii de clujeni i-au aplaudat pe artiști. Vedeți, eu nu cred teoria mulțimii inculte. Nu îi cred pe cei care spun că „muzica clasică n-a fost niciodată pentru cei mulți” și se mulțumesc cu atât. Afirmația lor era adevărată în secolul XVIII – pentru că atunci când Mozart cânta în salonul împărătesei, la Schoenbrunn, „cei mulți” nu aveau nici apă caldă și, deci, alte priorități. Îmi place să cred că s-au schimbat puțin lucrurile.

Luni am fost la primul concert simfonic transmis în direct prin internet: Note de Anul Nou, al Notes & Ties. Numele spune totul: orchestra Notes & Ties urmărește crearea acestor legături cu publicul pe care mulți artiști români de calitate le ignoră. Tinerii muzicieni au arătat că nu trebuie să apari în reviste de scandal ca să te promovezi în rândurile unui public care nu are abonament la Filarmonică.

Legăturile s-au creat din prima clipă: concertul simfonic a devenit spectacol. A fost frumos vizual din secunda în care, în sala întunecată, dirijorul a urcat pe scenă cu o lumânare în mână, iar apoi luminile s-au aprins pe scenă pe măsură ce grupurile de instrumentiști începeau să cânte. Muzica a aprins luminile – un moment-simbol pentru misiunea Notes & Ties și un gest pe care întreaga comunitate a muzicii clasice trebuie să îl facă.

http://www.youtube.com/watch?v=zE0ce30udaI

(mulțumesc, Marian, pentru că ai surprins momentul!)

Tinerii muzicieni ne-au arătat că sunt conectați și la actualitatea muzicală – un exemplu este refacerea momentului cu ciocanul și nicovala, pe care l-am văzut anul acesta la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii vieneze:

http://www.youtube.com/watch?v=qus5qdejCGU

Dacă poate cea mai faimoasă orchestră din lume, cea de la Viena, include asemenea momente speciale în spectacolul care i-a dus faima, sper ca și la noi să se renunțe la atitudinea „nu e de nasul nostru” promovată de câțiva artiști mai seniori. Da, vor exista întotdeauna spectacole cu muzica grea, cu piese dificile, destinate celor apreciază subtilitățile de interpretare. Dar nu e concurs!

Dacă vrem ca muzica clasică să fie cu adevărat populară, spectacolele precum cele ale Notes & Ties sau experimentele Filarmonicii cu muzica de film sunt necesare ca aerul bun. Pe scena Auditorium Maximum au fost luni tineri artiști care au meritat toate aplauzele, pentru că au făcut cu adevărat o schimbare „în sistem”.

Vă las cu un exemplu al favoriților mei din Polonia, descoperiți atunci când am scris de experimentul Hilarmonica. Vă rog doar să vă uitați pe ce stadioane cântă. Vreau concert simfonic pe Cluj Arena, cine e cu mine?

 

P.S. Pentru că tot suntem la aprecieri – mă bucur că avem un ziar precum Ora de Cluj, unde am regăsit des articole despre atmosfera de la concertele Filarmonicii sau unde am putut citi astăzi despre dialogurile între muzicieni și computere la Academia de Muzică. Era și timpul să ne facă poftă cineva!