Mi s-a îndeplinit un vis :)

Tocmai acum când caut vise pentru Cluj, mi s-a îndeplinit și mie o dorință: interviul Hintz, despre viitorul Muzeului Farmaciei, a fost preluat de TVR Cultural în principalul lor buletin de știri – Jurnalul Cultural.

Și nu, nu sunt ironic, știu că nu-i capăt de țară, dar m-am bucurat ca un copil să văd imaginea asta la TVR Cluj:

Link spre întreg jurnalul (știrea e la 10:43).

Va fi sau nu evacuat Muzeul Farmaciei?

Citynews a publicat în ultima săptămână două texte cu titluri complet diferite legate de soarta Muzeului Farmaciei – mă bucur să văd că acest subiect e urmărit constant şi le mulţumesc celor care o fac! Nu este vorba de o confuzie, sunt pur şi simplu procese diferite! Cele două texte sunt:

Cum stau de fapt aşadar lucrurile? Precizez din start că nu lucrez la muzeu, nu fac declarații în numele lor, spun doar ce știu pe baza discuțiilor avute cu cei în cauză.

Pe rol au fost trei procese: cel de retrocedare, un proces pentru plata a 80.000 de euro ca chirie retroactivă și unul pentru evacuare (da, moștenitorii au cerut chirie și evacuare pe spații care nu erau încă ale lor).

Procesul de retrocedare are o soartă neclară. Citynews spune că a fost pierdut de reprezentanţii muzeului, eu am înţeles însă că s-a retrocedat doar parţial spaţiul. Aştept să vină actele şi motivarea sentinţei pentru a ne lămuri (obiceiul în România e că dăm decizia astăzi și după ceva timp anunțăm și de ce am luat această decizie). Eu ştiu că instanţa a refuzat retrocedarea celor patru încăperi de la parter, e posibil să fi aprobat retrocedarea altor părţi din clădire.

Procesul de evacuare a fost pierdut de moştenitori. Evident, câtă vreme spațiul nu a fost retrocedat, cineva care nu e proprietar nu poate cere nici chirie nici evacuare. Urmează şi procesul pentru chiria retroactivă, îi doresc aceeaşi soartă!

Important este însă ca instanțele să se pronunțe sau ca moștenitorii să retragă procesele, pentru a se putea așeza la masa negocierilor. Pentru mine, scopul rămâne ca Ministerul Culturii să cumpere întreaga clădire care a aparținut odată farmacistului Hintz, nu doar cele câteva încăperi în care e muzeul, pentru că expunerea comorilor Clujului ar putea fi mult mai bună. În plus, restaurarea casei, aflată în stare avansată de degradare, ar fi mult mai facilă.

 

Muzeul de Artă, aproape retrocedat. Ce muzeu urmează?

Săptămâna trecută m-a îngrozit o știre: instanța a decis retrocedarea (în natură!) a trei sferturi din Palatul Banffy, adică Muzeul de Artă din Cluj. Dacă instituția chiar ar fi evacuată, vreo 13.000 de opere de artă și-ar căuta casă nouă, ne spune Radio Cluj.

Sigur, mai e mult până departe. „Deocamdată” nu se pune problema de evacuare, ne asigură autoritățile, care tot timpul asta par să facă: să ne asigure că totul e bine – putem dormi liniștiți. Și în cazul Muzeului de Artă, povestea e tipică: „Bizareria este că ambele părți [proprietarul care primeşte înapoi clădirea şi Consiliul Judeţean] preferă varianta despăgubirii în bani, dar Agenţia Naţională pentru Retrocedări se opune acestei variante. Aşa că de peste un an se încearcă o temporizare a rezolvării situaţiei, prin aplicarea unei aşa-zise proceduri administrative”, explică reporterul Ovidiu Moldovan în ştirea Radio Cluj.

Să traducem: o instituţie a statului român refuză despăgubirea în bani şi preferă varianta de a închide un muzeu din inima Clujului! Între timp, celelalte instituţii ale statului fac „temporizare”, adică amânare, adică joc de pase. Ar mai fi un nume, dar nu-i frumos.

Știți ce avem acum la Cluj?

  • Muzeul de Istorie – închis pentru renovări. În ritmul în care vin fondurile, se va deschide când vor merge copiii noștri la facultate
  • Muzeul Farmaciei – singura bucățică vizitabilă din Muzeul de Istorie – în pericol de evacuare anul ăsta
  • Muzeul de Artă – în pericol de evacuare
  • Filarmonica – dată afară din Auditorium Maximum de o instituție educativă, UBB, funcționează într-o casă temporară și are sediu doar pe hârtie, în timp ce Clujul vrea să fie capitală culturală

Modul în care statul român își sabotează propriile instituţii mă îngrozeşte; suntem un zombi monstruos care își devorează singur creierul. Nu vreau să răspund la întrebarea din titlu.

 

Timeline-ul Facebook, un mod excelent de a spune povestea Muzeului Farmaciei

Introducerea timeline-ului pentru paginile de Facebook s-a dovedit a fi o şansă excelentă de a spune povestea acestui loc unic într-un mod interactiv şi integrat cu platforma de socializare.

Timeline-ul Muzeului Farmaciei începe… în 1573, atunci când este atestată prima farmacie a Clujului, chiar în locul în care astăzi vizitatorii pot pătrunde tainele leacurilor de altădată. Să fie cel mai „extins” timeline al unui brand românesc? Nu e concurs, dar e un gând plăcut.

Povestea continuă cu 1792, anul privatizării, şi cu 1766, când a fost realizată fresca pe care o putem admira până în ziua de azi. Timeline-ul acesta modern devine apoi o oglindă a istoriei, prin succesiunea familiilor de farmacişti; ceea ce vizitatorii Muzeului pot vedea în officina Casei Hintz, Facebook reflectă pe fostul „perete”. Toate aceste momente-cheie din istoria Muzeului sunt ilustrate cu imagini de arhivă, acolo unde ele există.

Cu sprijinul prietenilor de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, vom continua să îmbogăţim acest timeline, adăugând imagini şi informaţii istorice. Cu sprijinul clujenilor şi al autorităţilor, sper ca în partea de sus a paginii să putem publica veşti bune despre viitor.

Până atunci, vă invit să exploraţi pagina de Facebook  a Muzeului Farmaciei. Şi un like, dar numai dacă vă place!

Bucăți din Muzeul Farmaciei cad în stradă

Casa Hintz, monumentul istoric care găzduiește Muzeul Farmaciei, se prăbușește sub ochii noștri. Bucăți mari de tencuială au căzut de sub streașină în stradă. Pe trotuarul dinspre strada Regele Ferdinand a fost delimitată o zonă de protecție, ca să  nu fie răniți trecătorii. Despre rănile istoriei vorbim mai puțin, va fi știre doar când va fi rănit cineva. Doar nu e primul monument care se prăbușește în stradă la Cluj, nu?

Responsabilitatea pentru întreținerea unei clădiri este a proprietarului. „În 2008, familia Hintz a câștigat în instanță tot imobilul. Muzeul nu e proprietar de fapt și spațiul nu e al nostru”, spune Carmen Ciongradi, directoarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT), de care ține colecția. Pe de altă parte, MNIT a contestat în instanță decizia, iar ultima înfățișare e programată pentru aprilie 2012.

Până când se va stabili proprietarul, clădirea cade. Și chiar când soarta Casei Hintz va fi decisă, vom afla atunci doar „cine e de vină”, nu înseamnă automat că vor fi și fonduri pentru reabilitare.

Pentru cine nu a fost pe acolo, de cealaltă parte a acelor pereți care stau să cadă se află, printre altele, o pictură murală veche de vreo 3-400 de ani, străbătută și ea de o fisură. Îi mulțumesc lui Daniel Rus pentru imaginile de mai jos.

Merită un Oscar: ei au scos cultura din dubă!

Într-o țară în care site-urile  de cultură beneficiază de tratament VIP în spatele dubei de jăndari, într-un oraș numit Cluj-Napoca s-a semnalat o coadă în fața unui muzeu, în seara de Dragobete. Oamenii au stat dinainte de deschidere ca să viziteze Colecția de Istorie a Farmaciei.

Acest succes de box-office s-a înregistrat însă ca ultim episod dintr-o lungă linie de filme de Oscar. A început cu un film alb-negru: un blogger s-a dus la conducerea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și a zis: vreți să ajutăm Colecția de Istorie a Farmaciei să trăiască? Haideți să facem un elixir al dragostei, să vină lumea să-i afle secretul și să se îndrăgostească. De Muzeu! Iar Carmen Ciongradi, directorul MNIT, a zis „da” din toată inima.

Un Oscar pentru cea mai bună imagine a luat un serial polițist cu multe episoade, a cărui protagonistă este Zăineasca. Interceptările unor repetate conversații telefonice și pe messenger arată că această de-mulți-copiată-și-de-nimeni-egalată tânără ar fi responsabilă de tot ce înseamnă vizual în campania asta: de la sigla muzeului la designul sticluțelor cu Elixirul Dragostei.

Un bizar film de artă s-a consumat în câteva seri în care, într-un spațiu de legendă bahică numit Centrala, doi băieți preparau Elixirul Dragostei: maestrul poticăraș Vio Dragomir din Le General a redescoperit rețeta vechilor spițeri, cu bloggerul pe post de ucenic și montator-capace. Suntem asigurați că filmul, o reconstituire istorică demnă de Oscar, e adecvat unei audiențe generale!

Thriller financiar! Rugat să găzduiască niște afișe cu evenimentul de la Muzeul Farmaciei, generalul Generalului , Mr. Adrian Toma, a speculat la bursa ideilor bune: spionii noștri raportează că omul ar fi investit în cultură, dându-și banii pe bilete pe care le-a oferit apoi în cel mai iubit bar din Europa Centrală și de Sud-Est.

Poveste de dragoste de Oscar cu Artvinium și Cramele Recaș: ei au oferit ingredientul de bază al poțiunii, un vin roșu demi-sec cu un gust minunat, în armonie perfectă cu ingredientele de care am avut nevoie.

Oscar pentru un scenariu originalPerpetuum a oferit sticluțele Ikonna, în care elixirul dragostei a prins formă. Filmul are o intrigă absolut șocantă pentru protagoniști: bloggerul i-a sunat pe oamenii de acolo, pe care nu îi cunoștea, și în 15 minute a avut toate sticlele necesare!

Oscarul pentru cea mai bună animație creată în jurul unui proiect îl ia comunitatea de bloggeri din Cluj și din țară, ale căror articole și recomandări au făcut proiectul cunoscut în toate colțurile internetului.

O categorie nouă la Oscarurile astea: premiul pentru cel mai bun SF. Pentru că în seara premierei, adică de Dragobete, am aflat o veste care îmi scăpase în febra pregătirilor: Boiler Club a anunțat pe Facebook că oferă 50% reducere la intrare tuturor celor care veneau cu bilet de la Muzeul Farmaciei. Deși nu îi știam pe cei de acolo, deși nu îi rugasem, sunt oameni care au vrut să se implice și să ajute. Science-fiction, vă zic! Cineva să îmi dea coordonatele, să știu unde mă teleportez ca să le mulțumesc.

Un Oscar pentru lung-metraj, pe deplin meritat, pentru colegii mei de la PR & More: lor le datorez o mulțime de idei bune legate de campania asta; de la ei au pornit pachetele spre bloggerii din țară, datorită lor am avut afișe, stickere, etichete pentru sticle. Dar, mai ales, oamenii ăștia au avut răbdare de lung-metraj cu mine în ultimele săptămâni, când am fost cu capul în nori de elixir.

Mulțumesc tuturor. Mă bucur că împreună ne-a ieșit un film așa de bun. Oscarul adevărat o să îl vedem când vom ști că Muzeul Farmaciei e în siguranță pentru totdeauna; dar astăzi avem motive de bucurie și sper că veți sărbători cu mine.

Cu drag,

@aronetz

A fost coadă la Muzeul Farmaciei

Pot să anunț o cifră de care sunt tare mândru: numărul de plătitori de bilete care au trecut pragul Colecției de Istorie a Farmaciei vineri seara, de Dragobete, în numai 5 ore, când i-am chemat pe clujeni să descopere Elixirul Dragostei.

În ziua aia am avut mereu un nod în stomac. Pentru că, deși Mirona numărase 60 de articole apărute despre eveniment în presă și pe bloguri, în ciuda agitației de pe Facebook, mă gândeam că lumea nu va veni. Citisem și un text al lui Vasile Dâncu, care susținea în Servus_Cluj că „zona virtuală este a non-acțiunii publice”, și ideea s-a potrivit perfect neliniștii mele că agitația din online nu se va traduce în acțiune „în lumea reală”.

Iar apoi, s-a făcut 6 fără un sfert, am ajuns la Casa Hintz, și am găsit oameni stând la coadă să intre la muzeu. Cum e asta, să stea oamenii la coadă la un muzeu?!

A fost doar începutul. În primele două ore au venit probabil jumătate din totalul de vizitatori. Trei ghizi – domnul Radu Crișan și două colege chemate în ajutor de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei – abia au făcut față aglomerației și grupurilor numeroase care au venit să descopere Muzeul Farmaciei. În ultima parte a serii, ne-am putut bucura de muzeu mai pe îndelete, dar oamenii au continuat să vină până cu puține minute înaintea închiderii.

La ora 23, am numărat biletele vândute la intrare: 499. L-am cumpărat pe cel cu numărul 500, pentru că îl vom pune în ramă. Celor 499 li se adaugă 30 de bilete cumpărate cu anticipație de Adrian Toma, generalul din Le General. Ca să înțelegeți: l-am rugat pe omul ăsta să mă lase să pun afișe la el în bar, i-am zis de eveniment, iar a doua zi a mers și a luat bilete din fondurile proprii, ca să le dea ca premii clienților din Le General. M-a lăsat mască.

Prin urmare, număr total de vizitatori cu bilet: 529. Al meu nu se pune 🙂 La ce înghesuială a fost, vă spun sigur: e numărul maxim de vizitatori pe care acea bijuterie a Clujului, cu încăperile ei mici și pline de istorie, îl poate susține în condiții bune. A fost o seară perfectă, pentru care mulțumesc fiecăruia dintre cei care au trecut pragul Muzeului.

Mai am multe mulțumiri de spus, dar voi avea nevoie de un alt episod pentru ele!

 

 

Elixirul Dragostei chiar există şi e la #cluj

De Dragobete, vă invit la Muzeul Farmaciei, unde pregătirile sunt în toi pentru o seară specială: una în care fiecare vizitator va afla secretul Elixirului Dragostei. Nu e nicio glumă şi nici poveste cu Harry Potter: acest gen de poţiuni chiar existau şi se preparau cu câteva sute de ani în urmă şi la Cluj, pe când clădirea în care azi funcţionează muzeul găzduia farmacia La Sfântul Gheorghe.

Puteţi afla şi voi reţeta dragostei vineri, 24 februarie 2012, când muzeul are program special: va fi deschis între orele 18 și 23.

  • Toată lumea intră cu bilet cu preț redus (la suma enormă de 3 lei)
  • Vizitatorii vor primi rețeta poțiunii dragostei și vor putea vedea sticluțele în care odinioară se vindeau asemenea preparate. Pentru că elixirul chiar nu-i greu de fabricat (am încercat!), îl veți putea testa cu ușurință
  • Prietenii noștri de la Trupa OM vor completa atmosfera cu surprize muzicale
Asta pe lângă un tur complet al muzeului, care vă așteaptă în casa Hintz (vizavi de hotel Melody – vezi harta), cu leacuri din vechime precum ochii de rac, praful de mumie, uleiul de asfalt și alte minuni pe care străbunicii noștri le credeau medicamente. O vizită la Muzeul Farmaciei e o experiență cu adevărat inedită – nu veți mai găsi așa ceva în altă parte!

Acest eveniment nu ar fi fost posibil fără sprijinul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, care include Colecţia de Istorie a Farmaciei. Le mulţumesc personal şi sponsorilor evenimentului de vineri: Artvinium, Cramele Recaş, Perpetuum şi PR & More – ajutorul fiecăruia a fost un pas foarte important pentru ca acest eveniment să devină realitate.

De ce atâta Muzeul Farmaciei?

Tinerii jurnalişti de la revista studenţească Go Free m-au întrebat cu ceva vreme în urmă de ce tot fac scandal cu Muzeul Farmaciei. Le-am explicat, iar răspunsul e în ultima ediţie a revistei Go Free. E drept, nu credeam că o să-l văd sub îndemnul „să acordăm importanţă valorii” :P, dar pentru toate e un început.

Lectură plăcută!

Când un loc devine landmark

Muzeul Farmaciei (pe numele său oficial Colecția de Istorie a Farmaciei) este unul din cele 16 obiective majore ale Clujului care au fost incluse pe o noua hartă tridimensională realizată de compania Schubert & Franzke și distribuită gratuită prin Centrul de Informare Turistică al Primăriei Cluj-Napoca.

Un comunicat al municipalității anunță că este o premieră în România: e prima hartă a unui oraș pe care obiectivele sunt reprezentate 3D.

Același comunicat zice că „un număr de 16 obiective sunt redate grafic în interiorul hărții” și continuă cu o listă care include Colecția de Istorie a Farmaciei. Dar văzând harta primită de la angajații Centrului Info, am fost surprins să descopăr că deși muzeul este inclus pe hartă și beneficiază de o descriere bilingvă, nu e în niciun caz „redat grafic” în niciun fel.

Oricum, nu vă așteptați ca 3D-ul să fie din ăla de îl vedeți cu ochelari. Sunt pur și simplu desenate (cât se poate de bidimensional) fațadele unor clădiri importante. Mai avem până departe!

***

Nu mă bucur nicio clipă de accidentul altuia; dimpotrivă, îmi pare bine că în tamponarea din articolul de mai jos nu a fost nimeni rănit.

Da’ nu pot să nu mă bucur tare, tare, tare mult, să citesc că accidentul s-a produs nu „în față la Melody”, nu „pe colțul Pieței Unirii”, ci „în vecinătatea Muzeului Farmaciei” (subtitlu) respectiv „chiar în fața Muzeului Farmaciei” (text).

Când un loc devine un punct de referință, e un pas bun. Sper doar la știri mai fericite de acolo!