Când oamenii mor pe Facebook. Reţele sociale vs veşti proaste

Doi oameni au murit luni căzând din cer cu MIG-ul. Fotografii cu locul în care i-a înghiţit pământul au apărut, câteva ore mai târziu, pe reţeaua de socializare Facebook. O persoană a dat LIKE; alte trei au comentat cu simboluri, respectiv :((, 😐 şi :(. În rest, tăcere.

Acum ceva vreme, un prieten a anunţat decesul cuiva din familie pe Facebook – sunt vag în mod intenţionat, cât se poate. Mesajele sincere de condoleanțe păreau stinghere între noutăţi din Farmville şi veşti despre relaţiile altora.

Îi înţeleg pe cei care au împărtăşit lucrurile care i-au şocat, care le-au marcat ziua sau viaţa. E firesc pentru ei să fi publicat acele imagini sau cuvinte. Astfel de exemple atrag însă atenţia asupra unei trăsături a reţelelor sociale care poate fi interpretată diferit:

1) Un avantaj – se promovează conţinutul pozitiv mai mult ca oriunde altundeva. Veşti bune, oameni faini, zâmbete.

2) O problemă majoră – lipsa totală de profunzime a comunicării. Împărtăşirea superficială a unor lucruri, în fond, nerelevante.

E bine că ne simţim bine pe Facebook, dar lucrurile importante din viaţa noastră nu sunt acolo. Asta, desigur, nu e deloc pierderea noastră, ci a Facebook, pentru că, deşi are o populaţie imensă, cetăţenii acestei ţări virtuale nu sunt acolo cu sufletul. Când au o problemă, revin în viaţa reală, trec peste ea şi abia apoi se întorc.

Nicio reţea socială nu a depăşit încă această barieră. O va face vreuna? Mai ales – oare ar trebui să o facă?