Dimineaţa unui oraş murdar

Apăsător, tern, sugrumat, Clujul e astăzi locul în care fumul alb al centralelor de apartament se ridică greu câţiva metri, înainte de a fi înghiţit de ceaţa care nu ne lasă să vedem nici ziua de mâine. Norii ăştia grei reflectă străzile murdare şi ne închid între dealuri; nici avioanele, nici privirea nu scapă din cuşca de la poalele Feleacului.

În curând, Clujul se va dezgheţa, iar mizeria de pe străzile lui va deveni lichidă. Cerul se va limpezi, iar străzile vor deveni râuri de apă murdară. Drumurile s-or unge cu acea mâzgă subţire, indecisă între gri şi maro. Dimineaţa, soarele va topi depozitele de jeg, pentru ca clujenii să le poată lua pe pantofi sau, dacă şoferii se grăbesc mai tare – şi când nu se grăbesc? – pe pantaloni şi haine.

Acesta e Clujul atât de lăudat şi cântat în ode. Aşa arată în 2011 oraşul pe care îl iubim în engleză pe internet şi româneşte pe afişele-clonă ale Primăriei. Centrul IT-ului românesc şi cel mai bun loc de trăit pe vreme de criză.

În Clujul care se vrea capitală europeană, nu am învăţat încă să curăţăm străzile încât să nu rămână acel metru de scursuri de la marginea oricărei străzi, înspre trotuar. În Clujul-cel-mai-iubit-online, bălteşte neputinţa unei comunităţi să schimbe cel mai elementar element de confort urban. Într-un oraş cu suflete colorate, străzile şi casele sunt gri.

În oraşul ăsta nu are rost să-ţi faci pantofii şi nici să-ţi speli maşina. Evadarea va dura câteva ore, înainte ca tentaculele mizeriei de pe străzi să te prindă din urmă. Unde ai vrut să pleci? Vino înapoi, mizeria picură aici, iar tu eşti unul dintre noi.

Ce măsoară Bocul?

Unul din cei 3.000 de elevi care au participat, ieri, în Cluj-Napoca, la marşul curăţeniei, a avut o replică genială. A zis că unitatea de măsură a curăţeniei este „bocul”. S-a hlizit toată lumea, dom` primar s-a bucurat că iar şi-a făcut bine imagine.

Păcat că nu şi-a dat nimeni seama că, dacă ideea elevului respectiv este adevărată, există şi un alt punct de vedere. Prin urmare, mă întreb, am putea spune că „bocul” este şi unitatea de măsură a mizeriei?