Am vrut să cuceresc lumea

Am vrut să scriu. Am vrut să ies într-o tură de munte cu prietenii. Am vrut să merg cu gașca în Vamă să ne plângem că s-a stricat.

Am vrut să fac curat, să spăl toate vasele, să nu las nicio haină necălcată. Am vrut să încep un proiect nou care să dea pe spate internetul românesc, am vrut să pornesc un startup din care să fac un exit de 1 milion de dolari peste un an, am vrut să cuceresc lumea.

În cele din urmă, am fost nevoit să accept realitatea: azi nu pot pleca nicăieri, decât dacă îmi las un picior acasă.

Luni-nu-pleci-nicaieri

La mulți ani, pisoi! Motanul Mircea face azi 18 ani

Mircea-18-ani

Pe 4 iunie 1996, s-a născut la noi în casă o pisică, devenită ulterior motan, pe nume Ancuța, rebotezată ulterior Mircea. Nume date de maică-mea, care are un asemenea talent la botezat animăluțe încât mă bucur, cum mai scriam, că nu mă cheamă Grivei.

Așadar, motanul meu Mircea împlinește chiar astăzi 18 ani.

Ce înseamnă să ai o pisică venerabilă? Mircea își arată din plin maturitatea: e bine-sănătos, dar a devenit o tot mai mare sugativă de tandrețe. Când ajung acasă, imediat după ce primește de mâncare – că dragostea trece prin stomac, totuși – sunt miorlăit până mă întind corespunzător, pentru ca cineva să se poată așeza lângă mine și să toarcă. Dacă activitatea asta lipsește din program, vecinii se gândesc că trăiesc în casă cu mașina de pompieri, din cauza miorlăiturilor de protest.

În copilărie, era rapid: din capătul holului și până pe dulapul din dormitor, cea mai lungă linie dreaptă din casă, făcea aproximativ fix 2 secunde. Mircea Însuși, cum îi ziceam, mâna-n luptă vijelia-ngrozitoare care vine, vine, vine, calcă totul în picioare!

Azi, este înțelept: se uită la mine, se uită la dulap. Miaună. Se uită iar la mine, se uită insist la dulap și miaună. Doaamne, greu se mai prind oamenii ăștia!

În copilărie, avea imaginație: orice ghemotoc de hârtie era un dușman care trebuie urmărit, sfârtecat și ucis fără milă. Prin „ghemotoc” se înțelege, de asemenea, orice papuc, pantof, mănușă, haină, tapițerie de scaun sau canapea, pernă sau haină lăsată oriunde la îndemână. Prin „la îndemână”, se înțelege „adică nu închisă cu cheia în dulap”.

Azi, are noțiunea lucrurilor: știe foarte bine că toate obiectele alea sunt neînsuflețite și nici cu pointer-ul laser nu-l urnești. Se uită la celebrul punct roșu care înnebunește o pisică și apoi se uită fix la mâna în care țin pointer-ul, ca să mă facă să pricep că gluma-i veche. În schimb, îmi vânează cu mult interes mâna, motiv pentru care de 18 ani nu am găsit încă o soluție anti-zgârieturi.

Mircea18ani

Motanul Mircea împlinește astăzi 18 ani. Anul trecut pe vremea asta, am promis că-i iau mașină. Deocamdată, a primit un tort cu două tipuri de mâncare de pisicească, blat din parizer de care-i place lui când mănânc eu și lumânări din batonașele care declanșează tors-instantaneu-viteză.

La mulți whiskani, tipule! Ajung acasă și sărbătorim 🙂 Dau de băut, că ești major!

 

 

Caut cel mai bătrân motan din Cluj!

Tu eşti Mircea? Miau-mpărate!

Stimată comunitate, vă solicit ajutorul într-o cruciadă cu totul și cu totul specială. Caut Seniorul Pisicesc al Cetății, Cea Mai Veche Pereche de Mustăți, Coada Maximă Cronologic, mă rog, a mai bătrână pisică sau ăl mai trecut prin viață motan din Cluj!

Flocoșenia cu guler albastru, Mircea, primul la toate, mai ales mâncare
Poză de șantaj ca să dai SHARE. Mircea e girofarul cu guler albastru.

În data de 4 iunie 2014, colegul meu de casă Mircea, un birmanez cu mult păr pe el, dar și mai mult păr pe hainele mele, împlinește frumoasa vârstă de 18 ani. S-a născut la mine acasă în 4 iunie 1996 și de atunci mă convinge zilnic că viața fără mâțe e în zadar. Inițial, credeam că-l cheamă Ancuța, dar asta e o altă situație tragică.

De aproape 18 ani, Mircea – ale cărui aventuri vi le-am mai povestit pe larg, citiți-le că-s faine – mă face alternativ să zâmbesc, să mă enervez, să râd cu gura până la urechi, iar dup-aia să-mi scot părul de pisică de pe limbă.

În ultimii 18 ani, Mircea a primit pachete la poștă pe numele lui, a stabilit recorduri de viteză la parcurs-apartament-dărâmat-vaze, a ucis generații de șobolani și a dat naștere unor generații de corcituri europeano-birmaneze prin spatele blocului, s-a drogat cu lalele, v-a colindat de Crăciun, mi-a zgâriat toți prietenii pe mâini, s-a alintat cu toți prietenii imediat înainte să-i zgârie.

Până în ziua de azi este Binedispunător Șef, Inspector Cotloane, Colecționar Pânze Paianjen pe Bot și, ocazional, Alarmă Sonoră Anti-Fix-Nimic.

MIRCEA-WORKING-HAIRÎn 4 iunie avem majorat și facem chef. Sigur, nu-i plac lui alte pisici prea tare, că știe că-i special, unic și cel mai cel. Cum însă oamenii  au alte idei care nu convin pisicilor, gen să aibă și ei o viață, eu încerc să aflu cine e și unde locuiește cea mai bătrână pisică sau cel mai bătrân motan din oraș. Poate ne împrietenim!

Dați un share, că mână de la mână și mustață de la mustață sigur îl depistăm!

Cu mulțumiri,

Un blogger recent zgâriat

Drogul secret al motanului meu

Am plecat de acasă după-masă şi am lăsat pisica miorlăind de zor la uşa de la sufragerie. Am revenit 7 ore mai târziu; cum m-a reperat, motanul a mers aţă la aceeaşi uşă şi a continuat să miorlăie insistent. Nu, nu am şoareci. Am ceva mai bun dincolo de uşa asta.

2014-04-15 00.43.30

Drogul secret al pisicului meu este mai ciudat: lalele. Aşa arată ele la ora X…

lalele

… şi aşa arată la ora X + 1 minut, dacă am îndrăznit să mă întorc cu spatele sau, cel puţin, să clipesc:

2014-04-15 00.44.44

Iarba pisicii? N-a funcţionat niciodată. În schimb, dacă se pune pe ros tulpini lalele, toaarrrrce de plăcere în timp ce îşi înfige dinţii în ele.

2014-04-15 00.45.01

I-am dat o petală în speranţa că restul florilor scapă. L-am găsit cinci minute mai târziu în pat, unde de 17 ani îi explic că nu e voie să ducem mâncare, ronţăind şi sforăind atât de tare, că mai avea puţin şi decola.

2014-04-15 00.46.20

În acest moment, am un motan foarte fericit! Mai rămâne de văzut unde o să dorm eu…

7 lucruri pe care nu le știam despre pisici

Mircea being Mircea
Domnul din imagine, Mircea, face majoratul anul ăsta 🙂

Când trăiești 17 ani cu o pisică în casă, e tentant să spui că nu te mai poate surprinde, deși s-a dovedit – empiric, dacă nu științific – că pisica îți poate face multe surprize când te întorci acasă. M-am apucat să citesc însă Cat Sense, o carte foarte mișto pentru colocatarii pisicilor din lumea-ntreagă, scrisă după studii cât se poate de serioase, nu toate ale unor cercetători britanici. Și am aflat că…

1. Pisicile nu deosebesc prea bine culorile. De fapt, văd numai două: galben și albastru (daltoniste din naștere!). Ca și la câini, roșu și verde arată probabil ca nuanțe de gri. Motiv pentru care culorile au puțină relevanță pentru pisici; forma, textura și mirosul unei jucării sunt mult mai importante.

2. Jucăriile de succes pentru o pisică sunt cele care se destramă – dacă interacțiunea ei cu jucăria nu produce efecte, se va plictisi repede. Asta pentru că joaca unei pisici e o falsă vânătoare și dacă un obiect nu se comportă ca o pradă, nu e interesant (vezi mâinile mele ca excepție la această regulă…).

3. Pisicile se pot dresa, dar numai cu mâncare ca recompensă. Afecțiunea umană, în sine, nu e un mare bonus pentru ele (motanul meu ar contrazice asta, dar ne-am dresat reciproc 17 ani, deci nu-i caz tipic). Comportamentul și recompensa/pedeapsa trebuie să se întâmple la 1-2 secunde distanță; altfel, nu mai face legătura între cele două.

4. Primele săptămâni de viață determină iubirea față de oameni. Dacă o pisică nu a intrat în contact cu oameni începând din a treia săptămână de viață, va fi mult mai puțin prietenoasă cu oamenii. Dacă acest contact e amânat dincolo de 7-8 săptămâni, probabil nu va fi niciodată un animal de casă bun – fereastra în care poate învăța să aibă încredere în oameni s-a închis. Atenție, deci, la pisicile adulte culese „din milă” de pe stradă!

5. Stresul resetează pisicile. Apropo de bagaboantele adoptate – dacă au suferit un accident sau o rană și le duceți la medic, povestea se schimbă. Hormonii de stres pot „reseta” creierul pisicii și pot permite formarea unui atașament față de oameni.

6. Mâțele văd foarte prost chiar în fața nasului (vânătorii se uită la distanță). Motiv pentru care compensează tactil cu mustățile. Acum înțeleg de ce motanul meu Mircea are mari dificultăți în a repera crănțănelele pe care i le vâr sub nas.

7. Pisicile memorează cu picioarele. Bine, exagerez. Dar ideea e că dacă au trecut cu picioarele din față peste un obstacol și sunt „deturnate” cu mâncare, iar între timp obstacolul dispare (e luat de cel ce face experimentul), pisicile vor continua deplasarea făcând cu picioarele din spate toate mișcările necesare ca să treacă peste obstacolul care era înainte acolo. Dacă nu a trecut cu picioarele peste obstacol, nu își amintește că era acolo.

CatSenseBONUS: Pisicile nu sunt încă complet domesticite și apropierea lor față de oameni e codată în gene care nu sunt dominante nici măcar la toate exemplarele domestice. Sunt foarte puține studii pe pisici, așa că, deși sunt cel mai răspândit animal domestic (câinele e pe locul 2), sunt și cele mai necunoscute științific. Nu prea știm cum vede o pisică lumea, dar ne încăpățânăm să le considerăm oameni mai mici!

Nu pot să vă recomand destul cartea asta, Cat Sense, dacă aveți vreo pisică prin preajmă.

Colindul pisicilor: O, brad frumos, abia aștept să te dau jos!

Sunt cunoscut pentru calitățile mele vocale (remarcabile printr-o completă absență), așa că nu am putut să vă cânt o colindă de Crăciun. În schimb, l-am rugat pe motanul Mircea să mă ajute cu colinda lui preferată: „O, brad frumos!”, în variantă proprie.

Dacă ai avut vreodată pisică și brad în același timp… you get my point!

(video-ul e de pe noul meu canal de YouTube, unde de la anul s-ar putea întâmpla chestii – subscribe aici)

Ce înseamnă să ai o pisică tânără

Motanul meu are 17 ani și jumătate. Altfel spus, e un domn, așa că orice soi de jucărie care prinde la 99% din pisicile de pe lume sunt considerate de Mr. Mircea drept scheme slabe pentru începători.

Minge? Dă-o la câini.

Folie de staniol? Ambalează-ți castraveții în ea dacă vrei.

Șoricei cu baterie? Nu mă fentezi cu chestii slabe.

Laser roșu? E pentru pisici care nu s-au dus la facultate.

Mâinile tale? Acuuuuuum începem să avem ce vâna!

Și uite-așa, vânatul degetelor pe sub plapumă sau pe lângă marginea scaunului, precum și alergarea proprietarului prin casă, sunt singurele moduri în care domnul pisic mai acceptă să socializeze.

Numai că la o asemenea vârstă venerabilă, și joaca cu Mircea e un fel de jucat remi cu bunica: nu presupune riscuri majore de accidentare.

Ieri m-am jucat cu o pisică de șase luni și mi-am amintit, totuși, că pe vremuri era altfel.

operatiunea maini pentru pisica

 

Garanție pe viață

Atunci când trăiești în casă cu un ghem umblător de blană lungă cu ochi tandri și umectați, te aștepți ca părul să ajungă peste tot. Câteva reguli simple:

[lists style=”style_ul_1″]

  • Părul de pisică intră în dulapuri închise.
  • Părul de pisică intră în buzunarele hainelor din dulapuri.
  • Părul de pisică intră în cutiile închise din dulapuri închise.
  • Părul de pisică intră în cutiile de conserve închise din frigider.
  • Părul de pisică intră în cutia cu medicamente anti-alergie la părul de pisică al prietenei tale.

[/lists]

Cum scapi de părul de pisică, fără să scapi de pisică? Credeam că-i misiune imposibilă, până când un prieten mi-a împrumutat un trimmer, care arată cam așa:

trimmer

…și care ia părul de pe pisică cu kilogramele. Pentru că în sfârșit a funcționat ceva, am zis să-mi cumpăr și eu unul.

Problema e că, în magazin, un astfel de trimmer era expus într-o vitrină separată, cu un televizor lângă, pe care rula un film despre cât de bun e produsul.

Hait! Orice produs lângă care trebuie să ruleze o plasmă este un produs care, cel mai probabil, va necesita un credit. Mai ales că nu e cazul să-mi dea plasma instrucțiuni de folosire; în fond, pisica se periază simplu: prinde pisica, aplică peria, trage, prinde iar pisica, aplică peria, ține mai bine pisica, trage, înjură, prinde pisica, scapă pisica, spală-te pe mâini, dă-te cu rivanol pe răni și aplică un bandaj. Repetați zilnic pentru performanțe optime.

Peria costa 180 de lei. Îi zic vânzătoarei că e cam cât un aparat electronic de ras. Și atunci, dacă nici plasma nu m-a convins, doamna îmi aruncă argumentul suprem:

– Da, dar are garanție pe viață!

O privesc calm în ochi (privirea fixă e altă chestie pe care o înveți rapid de la mâțe) și îi spun și eu, senin:

– Da, doamnă, dar pe viața cui? Că motanul meu are 17 ani, credeți că merită investiția?!

Peria: 180 de lei. Privirea vânzătoarei: de neprețuit.

Coafuri-pentru-pisici

17 ani cu Mircea

Mircea, fratii si Sindy

La 4 iunie 1996, pisica familiei noastre – botezată Sindy de o doctoriță din vecini, pe motiv că „arată ca o păpușă” – năștea cinci puradei mari și grași, niște birmanezi pufoși și bine mototoliți, care vreo trei luni ne-au întors casa pe dos și ne-au făcut să ne îndrăgostim de ei de șapte ori pe zi.

Slăbită după naștere, Sindy nu a ajuns să își mai crească puii, motiv pentru care le dădeam lapte din seringa-biberon cam odată la trei ore. După ce farmacistul veterinar ne-a spus că toți cei cinci pui sunt fetițe, am hotărât să facem cadou patru și să păstrăm una – cea mai grasă, frumoasă și liniștită, ca pentru un apartament, pe nume Ancuța.

(Da, maică-mea, responsabilă cu nomeclatura pisicească, credea și încă mai crede că și animalele sunt oameni).

Puii sub canapea
Unde se pot ascunde cinci pui de mâț? Unde vor ei!

Flocoșenia cu guler albastru, Mircea, primul la toate, mai ales mâncare
Flocoșenia cu guler albastru, Mircea, primul la toate, mai ales mâncare

 

Cu câteva luni mai târziu, am dus-o pe Ancuța la veterinar, care ne-a anunțat senin:

– Și, când crește mai mare, să veniți să vi-l castrez! Apropo, cum îl cheamă?

Luată pe nepregătite, mama a luat decizia care a făcut ca Ancuța să dispară și Mircea să intre brusc în viața noastră.

(ce v-am zis despre numele date de maică-mea? mă bucur că nu mă cheamă pe mine Grivei!)

Varianta 1996
Varianta 1996, tânjind după soare

Modelul 2013
Modelul 2013, tânjind după sushi

 

Mâța liniștită a devenit o tornadă cu multă blană, care parcurgea apartamentul dintr-un capăt în altul în două secunde pe ceas – timp suficient și să se cocoațe pe dulapul din dormitor. Bineînțeles, pe chestia asta a mai primit un nume: Mircea Însuși (…mână-n luptă vijelia-ngrozitoare care vine, vine, vine, calcă totu-n patru labe… sau cam așa ceva).

Aventura numelui a continuat; m-am înscris într-un concurs Whiskas, unde am trecut atât numele pisicii, cât și al proprietarului. Pachetul cu mâncare de pisici câștigat ca premiu a fost expediat, prin Poșta Română, pe numele Mircea Aroneț.

Vă rog, imaginați-vă fața mea când m-am dus cu buletinul la poștă și am încercat să-i explic la tanti de la ghișeu că, știți, Mircea e motanul…

full retard
Mircea,
going full retard

Dr. House agrees: pisica are întotdeauna dreptate
Dr. House agrees: pisica are întotdeauna dreptate

 

Când Mircea a împlinit 14 ani, nu m-am dus să îi fac buletin ca să-și ia singur coletele primite, ci l-am dus la veterinar. L-am întrebat pe medic cam cât trăiește un pisic și mi-a zis, senin, că unul care stă doar în casă ajunge chiar și la 12-13 ani. Văzând cum mă uit la el, și-a amintit brusc vârsta pisicii și, cu generozitate, și-a lărgit prognoza:

– Chiaaar și paaaaișpeeee!

Utilizări ale pisicii: modul de funcționare „lanternă”
Utilizări ale pisicii: modul de funcționare „lanternă”

Ne jucăm Game of Thrones: who gets to sit in the office chair?
Ne jucăm Game of Thrones: who gets to sit in the office chair?

 

Azi, motanul născut la noi acasă în 4 iunie 1996 a împlinit 17 ani. Oficial, am fost colegi de apartament mai mult de jumătate din viața mea. Mi-a zgâriat toate scaunele, și-a lăsat blana pe toate hainele pe care le-am avut vreodată și a fost probă de preselecție pentru toate prietenele destul de importante ca să le aduc pe teren propriu. În fiecare zi când ajung acasă, miorlăie la mine până stau undeva jos ca să poată veni să îmi stea în brațe și să toarcă.

Mirciule, la mulți ani! Și să ne vedem cu bine la majoratul tău, când îți cumpăr o mașină. A mea e deja plină de păr de pisică.