Scânteia mea personală

Dacă a dispărut o "scânteie", să vă ofer alta… povestea unei contestaţii la Ilie Rad, garantată de martori binoculari

 

Dubiile mele cu privire la autenticitatea mailurilor lui Ilie Rad încep să se evapore în viteză. Chiar dacă mailurile nu ar fi reale, faptul că aşa ştie Rad să "aranjeze" lucrurile mi-era clar dintr-o experienţă personală. Aşa că luaţi un loc pentru o scânteie deloc anonimă.


La examenul scris pentru licenţă de la Jurnalism, am avut un test la două materii: legislaţia presei şi ceva materie de-a lui Rad, parcă stilistică mass-media. Subiectul lui Rad cuprindea  "cerinţa": Demonstraţi cu argumente importanţa utilizării corecte a limbii române.

 

Da, profesorul de stilistică Ilie Rad ne cerea să demonstrăm cu argumente. Dincolo de faptul că a băgat un pleonasm într-un subiect de licenţă elaborat cu grijă acasă, şeful de catedră nu s-a prins că să ceri aşa ceva unui absolvent de jurnalism e ca şi cum i-ai cere unui medic rezident să demonstreze cu argumente că e important să folosească corect stetoscopul.

 

Detalii despre stilul de negociere "Ilie Rad" în continuarea postului. 

Continuă să citești Scânteia mea personală

Ilie Rad a rămas fără replică

Şeful catedrei de Jurnalism a UBB, Ilie Rad, semnează un comunicat care se vrea o replică la acuzaţiile care i se aduc pe blogul Scânteia. Le puteţi citi în premieră pe blogul lui Meme.


E o poliloghie care nu răspunde în niciun alt fel decât "nu comentez"; Ilie Rad ne anunţă însă ce planuri are el pe restul anului.


Ilie Rad nu cere o anchetă care, eventual, să îl dezincrimineze şi nu oferă lămuriri. Poate i le va cere altcineva.

I-rad-iere sau intoxicare?


From: Andrei Aroneţ (…@yahoo.com)

To: Ilie Rad (…@yahoo.com) 

Date: 13 octombrie 2007

Subject: ultima avertizare 

 

Domnule profesor,

Cred că cineva e foarte pornit să vă atace. M-am gândit să vă
avertizez pentru că ştiu că puneţi suflet în şcoală şi nu aţi putea să
abandonaţi acum catedra. Bine, nu aţi putea şi pentru că aţi dat cu
superglue pe scaun înainte să vă aşezaţi, dar asta e altceva.

Oricum, vreau 10.000 de euro din ăia 36.000 (hai că ştiţi care…) până poimâine sau public toate mesajele alea interesante.

Al dv.,

Andrei 



Faceţi o pauză. Mesajul de mai sus e imaginar. Cu ideea asta în cap porniţi la lectură şi pe scanteia.wordpress.com,
unde un anonim a pus nişte texte despre care zice că ar fi mailuri "interceptate" ale
lui Ilie Rad, şef al catedrei de Jurnalism din Cluj. Nu putem şti dacă
sunt complet adevărate sau complet false. Nu există absolut nicio
dovadă. Mai puţin decât în cazul Remeş.


Textele par veridice şi se referă la situaţii şi conflicte
care sunt "common knowledge" printre absolvenţii de Jurnalism: cum două
profesoare adevărate, Miruna Runcan şi Ruxandra Cesereanu, au plecat
din cauza lui Rad, sau că Rad a avut conflicte cu studenţii care îl
contestau.

 

Pe de altă parte, pe alocuri se atinge domeniul codului penal; şi aici
e pericolul. O minciună e mai greu de găsit între adevăruri. Ce să putem crede despre: "Si
Doina se intreba cum de nu sunt eu in stare sa fac nimic in viata:
masina mi-am cumparat-o pe bani de la Mihaela, acum Elena mi-a dat
36.000 de euro (cu care am cumparat apartamentul lui Mihai, dar ei nu
stiu asta!)".
Traducere: Doina e soţia, Mihai fiul lui Ilie
Rad. El pare a recunoaşte că a luat bani de o maşină de la o Mihaelă,
cel mai probabil Mihaela Mureşan, şi bani de casă de la Elena, probabil
Elena Abrudan şi soţie de şef dintr-o bancă clujeană. Amândouă
profesoare la Jurnalism.


Dacă lucrurile astea sunt adevărate, restul problemelor de la Jurnalism
sunt mizilicuri. Iar acolo trebuie să intre procurorii şi să ia
amprente de pe conturi bancare. Pentru că dincolo de conflicte amuzante
între personaje precum Mureşan şi Mogoş / Gogoş, e vorba de mită sau de
cursuri "aranjate", pe scurt copiate, băgate pe gâtul unor oameni care
ar trebui să devină profesionişti într-una din cele mai delicate
meserii din lume.

 

Nu fac parte din cei care se bucură că au văzut mailurile astea, chiar dacă am fost omul cu cele mai multe conflicte cu Ilie Rad din generaţia mea. Ţin la alea câteva principii de etică pe care le mai avem şi mă doare sufletul să văd că sunt călcate în picioare chiar dacă scopul e nobil. Nu îmi
place mizeria de sub covorul altuia şi cred că avem fiecare câteva
scrisori care n-am vrea să fie publice.

 

Dar, cum mi-a spus cineva înainte să mă pun pe scris: n-am aflat că Rad
are amantă. Am aflat că aranjează cursuri, cheamă profesori pe
prietenii sau, poate – asta cred cel mai greu – pe bani. Adică am aflat lucruri care ţin de
exercitarea unei funcţii publice, unde există interes public.


Aceste texte nu vor fi niciodată probe într-un dosar. Dar cred că ar trebui ca cineva să caute altele şi să lămurească situaţia de la Jurnalism, care a ajuns sub orice critică. Cu siguranţă vom reveni la subiectul ăsta şi sunt convins că se va lăsa cu o demisie.